Macaci la mitingul din Bacău

Atențiune, urmează un pamflet !

Prolog : Mă grăbesc, tre’ să ajung la o petrecere organizată in cinstea zilei de naștere a unui prieten. Nu stau mult aici. Scriu repede.

Nu mai spun nimic despre protestele din aceste zile. Nu am nicio șansă să schimb părerile oamenilor. Sunt deja formate.

Vreau doar să atrag atenția că au scăpat de la Zoo câțiva macaci care s-au amestecat printre oamenii de rând.

Le dau nume, pentru că aveau plăcuțe la gât :

Cu numărul 1 pe tricou:
Chirilescu, fost membru PDL, pupător de inele la Mâcâială. Actual activist înrăit al societății civile. Pupător de clanțe la primar. Băgator în seamă în ședințele Consiliului Local. Deținător de telefon performant cu baterie cu viață lungă pentru live-uri pe FB. Face live-uri și când se scarpină la cuc.

2. Piciu…Pardon, Pichiu. Fost membru „Manolache” apoi membru PRU.  S-a cerut în PSD înainte de alegerile locale via Buhuși (prietenii domnului Pichiu știu de ce). Actual membru de varză al societății civile. Băgator în seamă pe la sediul PSD , in noaptea când primarul Bacăului a câștigat alegerile.
La ultima ședință de CL în care am fost președinte, râdea exact ca o maimuță in timpul ședinței, de am vrut să chem îngrijitorii de la zoo să-l ia acasă.

3. Dorneanu. Fost membru PNL, apoi M10-cist.
A candidat pentru postul de primar la alegerile trecute. A luat 1000 de voturi. Cam atât lua băiețelul meu de opt ani, dacă candida. Sau mai mult.
Alt activist înrăit al societății civile. Și astă pupător de clanțe la primar.

4. Robert Olandezu’. Membru de onoare al grupului de macaci. Șeful galeriei de fotbal. Galeria fără echipă. Actual șeful macacilor. Aghiotant al lui Manolache.

Și la final, dar nu ultimul: Gabriel Lupu Stănica. Membru PNL, fost director peste tot in Bacău. A fost surprins în mulțime strigând : „Huoooo!! Jos, hoții !”. O făcea cu o oglindă în față. De menționat că acest macac are șapte dosare pe rol cu Clubul sportiv al primăriei unde a fost patron…Pardon, director.

PS: Solicit de urgență conducerii Grădinei Zoologice să își adune macacii de pe străzi.
Lăsați oamenii de rând să-și manifeste nemulțumirile în mod democratic!! Oamenii simpli și curați.

Macacilor!

Eu vă salut…………. dulce-acrișor.
Adrian sunt…………………antrenor.

Am demisionat din funcția de consilier local

Mulțumesc celor care m-au votat la alegerile locale din iunie 2016.

În cele șapte luni cât am fost consilier local am incercat să îndrept unele nedreptăți in special din domeniul sportului. Domeniu în care eu activez de 30 de ani.

Am reușit : alinierea premierilor antrenorilor la nivelul celor ale sportivilor. Pentru rezultatele deosebite premiate de consiliu local.
Astfel am eliminat o discriminare, îi pot spune .

Refacere și recuperare pentru sportivii de performanță , la Bazinul de Inot…gratis. După niște criterii bine stabilite, zic eu.

Antrenamentele pentru natația de performanță, gratis. Deocamdată doar pentru cluburile de stat, cele fără scop lucrativ.
Lucru foarte important pentru antrenorii de performanță de la secțiile de înot și sărituri.

Festivalul de tineret de la Ruhr și „Bacău-oraș european al sportului” sunt două dintre proiectele în care am fost director implicat și în care mă voi implica pentru a le duce la pune în aplicare. Atât cât va ține de mine.

Am participat la workshop-uri și ședințe pe teme sportive atât în București cât și în Germania. În timp ce am fost consilier.

Și cel mai important : l-am făcut pe instructorul Pilat să nu mai țipe la copii și la publicul din Bazin. 🙂

În toate aceste proiecte am fost implicat intr-un fel sau altul. În frunte , bineînțeles, cu primarul orașului, Cosmin Necula.

Nu e mult dar nici puțin. Sunt încă foarte multe lucruri de făcut. Foarte multe.

Am hotărât să candidez pentru funcția de director al Clubului Sportiv Ștința Municipal Bacău ( club al primăriei).

Candidatura mea pe acest post vine cu convingerea că la acest club se pot face lucruri frumoase, in special pentru copiii Bacăului, dar nu numai.
Foarte multe lucruri ( dar nu toate) care s-au întâmplat la acel club eu le consider anormale. Mai ales până în anul 2015.

PS : pt detractorii mei : (și sunt câțiva pe care i-am câștigat cu sudoarea frunții și prin blogul meu in special de pamflet ) … voi continua sa scriu pamflet atât cât îmi va permite timpul.

Hai, Bacăul!

Fenomen nemaiîntâlnit in Bacău : ninge !

Mi-am folosit hipocampul ( parte a creierului responsabilă cu memoria) și mi-am adus aminte cum atunci când eram mic mergeam în zăpadă până la gât.

Mă trimitea mama la antrenament dimineața la ora 7, și ca să ajung la Bazinul de Inot, treceam efectiv printr-un fel de tunel de zăpadă. Când ieșeam, până acasă aveam țurțuri la nas…dar mie mi se părea o aventură.

Mașini erau puține și oamenii mai mergeau pe jos. Nu știu dacă era comod sau nu, dar așa stăteau lucrurile.
Ningea și era firesc. Cu Mama Natura nu te pui.
Cred că știm cu toții ce ierni au prins părinții noștri sau bunicii.

În zilele noastre, la 50 cm de zăpadă se instalează panica și nu mai știm pe cine să înjurăm. Ba pe primar, ba pe prim-ministru, ba pe toți sfinții.

Adică îmi dă senzația că nu putem să punem mâna pe lopată și să ne dăm zăpada din fața blocului. Nu putem să mai lăsăm mașina un pic, dacă se poate. Nu putem să fim mai relaxați și să luăm lucrurile așa cum sunt. În ianuarie este iarnă.

Desigur că autoritățile locale trebuie să își facă datoria și să se ocupe de deszăpezire, fără îndoială. Asta nici nu se discută. Nici nu trebuie să fim retrograzi și trebuie să evoluăm. Este firesc să avem destule utilaje care să ne ușureze viața.
Doar că parcă îmi dă senzația că suntem prea cusurgii când nu trebuie, prea comozi și prea neînțelegători.

Ninge, să moară primarul, să spânzurăm vice primarii !!!

Cei mai vocali, desigur, sunt deontologii care nu suportă culoare politică a echipei din fruntea primăriei. Aceștia, oameni de toată izbânda și buni părerologi…mai ales pe FB, le-ar da mozol zilnic primarului și viceprimarilor, dar, dacă s-ar putea să vine ei ( edilii) pe strada lor , că să nu fie nevoite valorile perene să se deplaseze până la primărie și se le aplice mozolul mult meritat…

Am putea să ne rugăm cu toții să nu mai ningă niciodată, dar atunci vom da vina pe edili că nu mai avem iarnă și e urât și ne ia nostalgia copilăriei.

Am putea să ne dorim ca toate străzile, trotuarele și șosele să fie ca in palmă, când ninge și să avem zăpadă doar unde vrem noi, intr-o curte undeva, să putem face un bulgăre-doi. Dar nu este posibil.

Eu zic așa : Jos primarul, jos viceprimarii, din cauza lor in Bacău s-a instalat un fenomen nemaiîntâlnit : Ninge !

PS : Alooo, primăria! Se poate câteva grade mai mult în termometre ? E cam frig afară.

M-am dat cu punga pe pârtia de la Slănic

Da, avem pârtie de schi la Slănic Moldova făcută de Consiliul Județean Bacău. Pentru prima oară de când a fost făcută , am urcat și eu cu telescaunul. Am mai avut o tentativă acum doi ani dar era aglomerație ca la reduceri la Mall și am abandonat inițiativa.

Aer curat, peisaj frumos, zăpadă.

Totul la numai o oră de condus din Bacău. Lucru foarte bun. Pârtia nu este cea mai performantă. Adică, pentru unul că mine, cum eram in tinerețe, când aveam pușcă și cureaua lată și  schiam din vârful dealului, din Poiana Brașov (unde pârtia este foarte abruptă și cu dâmburi și gheață de multe ori) iar după o săptămână de schiat ajungeam să număr doar două sau trei izghituri…. pârtia Nemira din Bacău este de încălzire.

Totuși, este perfectă pentru începători, pentru cei ce nu au mai schiat de mult, pentru cei ce nu sunt avansați, pentru copii și în plus este la îndemâna. La doar o oră de Bacău. Lucru mare, spun eu.

Alberto Tumba, subsemnatul, ce pe vremuri era fiul munților, acum, deranjat de o hernie de CD, ( de teamă să nu ajung direct pe masa de operație din cauză unei posibile mișcări bruște la schi) nu am mai pus schiurile in picioare.

Am oprit la cabana de sus, unde erau cabanoși drăguți și muzică bună, am băut un vin fiert ca să prind curaj, și m-am dat cu talent pe pungă, pe pârtia mică special amenajată pentru săniuș. Ușor, bătrânește.

Ce nu mi-a plăcut este faptul că nu nu există un traseu de coborât pe picioare. Ar fi fost aur pentru sportivi. Așa cum există Drumul Roșu in Poiana Brașov.

Deci nici nu poți urca pe picioare, nici nu poți coborâ. Poate în viitor se va face. Atunci cred că se vor imbulzi sportivii să urce muntele pe picioare și să-l coboare. Lucru foarte important in pregătirea sportivă.

Pentru oamenii de rând, pârtia Nemira este un mare câștig. Mare lucru. Totuși nu toți știu să o folosească corespunzător și să profite de ea la maximum. Am rămas surprins să văd oameni fumând in telescaun. Ce o fi in capul lor? Cu mucișori la nas și cu mâinile înghețate, ei fumau. Care o fi plăcerea?

Am rămas paf, siderat , să văd oameni chiar pe pârtie fumând. Asta chiar mă depășește și mi se pare ceva de domeniului științifico-fantasticului.

Păi să te duci tu să faci oleacă de mișcare la altitudine, să te duci să pui sângele în mișcare și să tragi aer curat in chept…..Și să strici totul cu fum de țigară? Asta nu pot înțelege. Păi mai bine stai jos în stațiune…Faci grătar cu mici și bere și bagi rahat în plămâni…că mă iau nervii.

Lăsându-i pe oamenii „educați” deoparte ( pe cei ce fumează in telescaun și pe pârtie) vă recomand pârtia Nemira, in primul rând pentru că este aproape de orașul Bacău. Este la îndemână chiar să pleci din Bacău dimineața și să te întorci seara.

Publicitate : Nemira, ieftin și bun ! 😉

De astăzi performanța are gratuitate

Ca și antrenor coordonator de natație m-am lovit de foarte multe ori de problema banilor pentru acrivitatea sportivă.

Din nefericire, in ultimul timp bugetul cluburilor de stat, primit de la MTS ( Ministerul Tineretului și Sportului), s-a micșorat de la an la an.

La fel și bugetele secțiilor pe ramuri sportive.

Spre exemplu, secția de înot a primit buget 350 milioane lei ( vechi).
Plata chiriei bazinului pentru antrenamentele de performanță ajungea undeva la 300 milioane ( vechi) pe an. Asta a afectat enorm pregătirea sportivilor iar necesarul pentru a sprijini tot ceea ce înseamnă activitate sportivă de performanță, a fost subțire.

La polul opus, cluburi private de înot ce au accesat fonduri pe legea 350, au întors banii cu lopata.
Cred că timp de 5 ani, m-am luptat cu cei din vechea administrație să-i conving să ne ajute.
Am încercat cu frumosul, cu mila, am încercat cu presa, am încercat in tot felul de ședințe, am încercat mai dur….degeaba, niciun rezultat.
În tot acest timp prin diferite săli de sport atârnau frumos bannere cu sloganul ” Primăria susține sportul de performanță”.

Am încercat să le explic că singura cale legală prin care Primăria și Consiliul Local ar putea ajuta cluburile de stat, ar fi să sprijine activitatea sportivă de la Bazinul de Înot ( fiind al primăriei) prin scoaterea plății chiriei pentru antrenamentele de performanță.

Știu cluburi fantomă, prietene fostei administrații care au încasat milioane, dar care erau paralele cu sportul de performanță.

Timp de opt ani am primit același răspuns de la vechea administrație când îi rugam să ne ajute pe noi cei din adevăratul sport de performanță : NE PARE RĂU, NU SE POATE !

Ei, iată că se poate !

In noua grilă de taxe și impozite ( ce a fost votată în ședința de astăzi a Consiliului Local) pentru anul 2017, după atâtea și atâtea probleme din cauza chiriei de la Bazinul de Înot, această taxă, a dispărut. Am purtat o discuție amplă și argumentată cu primarul orașului, Cosmin Necula și a hotărât să scoată această taxă.

Domnul primar Cosmin Necula a înțeles perfect importanța acestui sprijin și a venit in ajutorul celor din natația de performanță prin scoaterea acestei taxe sus menționate.

ABIA ACUM PRIMĂRIA SUSTINE NATAȚIA DE PERFORMANȚĂ !

Mai mult, sportivii de performanță din diferite sporturi, care folosesc Bazinul pentru refacere, au acces gratuit. ( În baza unor criterii bine stabilite)

Pensionarii vor avea și ei beneficii la Bazin, persoanele cu dizabilități, la fel.

Iată că se poate !!!

Laudă-mă gură, că iți dau friptură!

M-am gândit eu, cu inteligență din dotare, dacă tot mi-a dat D-zeu blog, să-l folosesc și acum.

De ce să mai aștept să scrie presa despre mine și despre rezultatele mele pe plan sportiv? Scriu singur 😉

De ce să fiu eu modest? N-are rost.

Așadar, anul acesta , la clubul unde sunt angajat ca antrenor ( SCM Bacău) , club in cadrul căruia funcționează 15 secții pe ramuri diferite de sport, m-am clasat pe locul al 3-lea in topul primilor 10 cei mai buni sportivi și antrenori.
Mai mult, tot cu sportivul meu, Ronțu Alin, ne regăsim și în topul primilor 10 sportivi ai județului Bacău. Top realizat de către Direcția Județeană de Sport și Tineret.

A dracu’ chielea pe noi. Facem și politică și programe sportive pentru cetățenii orașului și sport de performanță.

Da, laudă-mă gură că iți dau friptură!

Vă mulțumim pentru felicitări și încurajări….In special ‘ dujmanilor’. 🙂

Hai, Bacăul !

Masacrul de la Swimathon

swim

Joia aceasta la Bazinul de Înot a avut loc cea de-a patra ediție a Swimathonului.
O competiție cu scop umanitar unde își dau concursul participanți din tot felul de domenii, dar fără înotătorii încă în activitate care nu au voie să participe… conform regulamentului.

Tribunele aproape pline, 13 echipe, 80 de înotători, opt cauze umanitare.

Subsemnatul a înotat pentru cauza Școlii nr.10. Ca fost elev al acestei școli m-am simțit onorat să particip alături de cei ce au format echipa.

În spiritul stilului pamfletar care predomină blogul meu, vă relatez cum am văzut eu la un moment dat competiția :

Tribunele vuiesc ca motoarele încinse ale tancurilor.
Aglomerație mare. Lume agitată și grăbită.
Urechile încep încet-încet să-mi țâuie de la gălăgie și parcă o grenadă mi-a explodat în față.

Soldații din armata mea se adună cu greu in fața tranșeului ( culoarului) numărul 1.
Cel mai bun prieten al meu, Costel, apare dezbrăcat și cu o burtă mare în față. Pentru autosugestie îmi spun inteligent în gând : Sunt șanse mari să câștigăm războiul !

Apare Andra ( fosta sportivă de performanță) ce pare încă în formă fizică bună. ” Slavă Domnului, îmi zic ! Voi lupta alături de Andra. Costel poa’ să fie bucătarul regimentului „.

Fără să realizez începe bătălia. Unii sar in apa udă, mai greu, parcă observaseră rechinii.
Vine și rândul meu. Înot repede, ca o șalupă. Niciun rechin nu mă poate ajunge. Familia de pe margine mă susține cu înflăcărare. Sunt in formă maximă și niciun inamic nu mă poate învinge. Vom câștiga bătălia, sunt sigur!

După 30 de minute ceva se întâmplă. Am fost trădați.
Comandantul armatei e dispărut în misiune. Ostașii mei încep parcă să dispară și ei…probabil răpuși de inamic. Suntem din ce în ce mai puțini.
Observ, în ceață, cum și pe alte tranșee sunt victime.
Unul este scos cu cârligul din apă. A primit „head shot”.
Altul se chinuie cu greu să iasă din bazinul plin parcă, de sânge . Un coleg încearcă în zadar să-l scoată pe mal.

Prietenul meu Costel are probleme.
– Nu mai pot să respir, îmi zice !

Probabil de la grenadele cu gaz și de la fumul scos de pe țevile tancurilor.

Cred că am fost atins de un glonț. Brațele încep să-mi fie grele. Picioarele îmi amorțesc și respir greu. Nu prea mai aud nimic și văd totul in ceață.

Soția mea a dispărut din mulțime. Resemnat, îmi spun : „Hm, nici n-am murit și m-a și părăsit ! Și n-am apucat să-i trimit nicio scrisoare de pe frontul de luptă…Asta e, rămân până la sfârșit alături de Costel „.

Au trecut 45 de minute. Mă întind pe sol. Pe lângă mine explodează grenadă după grenadă. Ostașii pier călcând parcă pe teren minat.
Carnagiu, oameni gâfâind, femei sacrificate, copii speriați.

E clar, trăiesc pe pielea mea lupta de la Cotul Donului, unde au murit 150.000 de ostași români.

Cineva strigă cu disperare la o portavoce ” Mai sunt doar 5 minute !”

Hm, doar cinci minute??? E enorm de mult ! Îmi doresc să se termine totul acum. Costel să supraviețuiască, eu să-mi găsesc soția, armata mea să câștige războiul. Să fie pace, să crească florile și să ciripească păsărelele în soare.

Cineva ridică steagul. Războiul s-a sfărșit. E pace !!!!

Armatele iși numără răniții și și-i ingrijesc.

Se așterne liniștea pe întreg frontul.

Încep să mă simt mai bine. Auzul și vederea îmi revin. Acum îmi simt mâinile și picioarele.
Mă duc în cortul meu și mă relaxez. Apare Costel, zâmbind : ” Hai, mă, că o fost bine ! Mă bucur că am putut ajuta Școala 10 ! „.

Atunci realizez subit că am greșit. Nu a fost nicio luptă. A fost doar o competiție. Atât eu cât și Costel nu puteam respira de la cârnați și bere, și nu de la grenade și tunuri.
A fost de fapt o competiție frumoasă, nu un război, cu oameni frumoși ce au făcut eforturi frumoase pentru scopuri, tot frumoase.

Și, știu și ce trebuie să fac de acum să nu mă mai simt ce pe front : Să aplic un regim alimentar ca pe vremuri. Să inot mai des. Să mai slăbesc măcar cinci kilograme iar apoi poate n-o să mai confund Swimathonul cu lupta de la Cotul Donului și pe Costel cu bucătarul regimentului.

Eu vă salut……… dulce-acrișor.
Adrian sunt…………….antrenor.

Locuri unde am făcut-o

2016-10-17-11-54-37

Atențiune, urmează un pamflet !

Bună ! Numele meu este Coiuț Bairam și sunt dependent.

De fapt, lumea spune că aș fi neam de prună, că aș fi descendent din „avram”…soi de prună gălbuie. Din care se face țuică bună. Prostii.

Eu sunt Coiuț și lucram pe la trustul lui Stavarache când m-am prins că poţi să faci asta oriunde şi chiar e indicat să încerci diverse poziţii, te ajută ba la psihic, ba la papilele gustative, ba la fizic. În funcţie de ce probleme ai de rezolvat, poţi să schimbi mereu decorul. Important e să ai ce trebuie cu tine şi să nu te mai gândeşti la altceva.
Este proverbial faptul ca toata lumea o face mai devreme sau mai tarziu.
Știm cu toții că este benefic să o facem.
Face totuși parte din viața.
Așa cum este normal ca cocoșul să calce găina ( scuzați cacofonia), cum este normal ca Steaua să bată Dinamo, cum este normal să împrumuți o ceșcuță de ulei de la vecinu’ când rămai fără… așa este normal ca intr-o zi să o facem și noi.Că doar nu moare nimeni.

Prima oară când am făcut-o, a fost atunci când eram mai mic, eram in drum spre grădiniță cu un coleg de clasă.Am descoperit că-mi place și de atunci am continuat s-o fac in draci.
Am făcut-o până la refuz, am făcut-o de era să dau in diabet, am făcut-o cu spume la gură și până m-au luat contracțiile ventriculare premature.

În liceu, de exemplu, am făcut-o inclusiv pe drumul spre şcoală, ba chiar şi în timp ce urcam scările spre clasa mea, motiv pentru care într-o zi m-am împiedicat şi am fost la un pas să-mi crăp capul.
De asemenea, în copilărie am mai făcut-o de nenumărate ori pe ascuns, după ora de stingere, sub pătură, cu o lanternă aprinsă.
Am făcut-o și-n tren, am făcut-o și in avion.
Imi place să o fac pe la Teatrul Municipal Bacovia. Și o fac și prin baruri. La băutură sunt expert când o fac.

O fac cu drag și scriu asta in câte un articol pe blogul meu.
Imi impun, nu prea imi iese, e drept, dar imi impun să o fac dezinteresat…doar de plăcere, eu nu sunt la interes. Dar, nici nu-i pot refuza pe cei de la PNL când îmi cer să o fac și pentru ei.

Am făcut-o și la Mall, la KFC, după aripioare picante.

Eu sunt Coiuț Bairam și îmi place să o fac.
Habar nu am unde sunt „taxele și impozitele”..pentru că eu trăiesc, mănânc și beu din cutia milei…dar, îmi place să o fac.

Îmi place să mănânc rahat. Căci despre asta este vorba.
Mănânc rahat turcesc pe unde apuc și asta mă face fericit.
Chiar dacă rahatul turcesc îngrașă, eu nu mă las. O viață am.

Îmi place să mănânc rahat de mic și mănânc pe unde apuc.

Plâng. Mănânc și plâng, mănânc.Mănânc rahat și mă mândresc cu asta.

Eu sunt Coiuț Bairam.
Eu vă salut………. dulce-acrișor
Adrian sunt………………antrenor.

Victorie istorică a PNL în fața primarului

img_20161202_115835

În ședința ordinară de marți, ce a avut loc la Centrul de Afaceri și Expoziții, s-a înregistrat o victorie imensă a opoziției. O victorie istorică ce va schimba cursul vieții și al politicii europene.

Despre ce este vorba mai exact: ordinea de zi a ședinței a fost suplimentată cu două puncte, cu o zi înainte de ședință.

Unul dintre cele două proiecte reprezenta montarea unor căsuțe de lemn ( cam cat o cabină de telefon) ale Asociației Betania și ale Fundației de Sprijin Comunitar în târgul de Crăciun din centrul orașului.

Nu are rost să mai vorbim de câte lucruri frumoase au făcut aceste asociații pentru copiii cu dizabilități și in câte alte acțiuni umanitare au fost implicate, o să vorbim de forțoasa opoziție.

Conform legii 215 , (legea administrației publice locale) articolul nr. 39 , prevede ca punctele de pe ordinea de zi să fie transmise către comisiile de specialitate și la mapa consilierilor cu cel puțin 5 zile înainte de ședințele ordinare și cu 3 zile înainte de cele extraordinare.

Pe baza acestui articol, opoziția, formată din PNL-PSRO și din când în când „independentul” Ghingheş, au cerut scoaterea de pe ordinea de zi a punctelor despre care am menționat mai sus.

Acest lucru s-a și întâmplat.
Încordați la maximum de victoria istorică de a împiedica montarea celor două căsuțe de lemn în cadrul târgului, PNL a uitat de articolul 43 din aceeași lege, 215, care spune că : ” Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare ” .

Eroii de la CAEX ( Centrul de Afaceri si Expoziții) , nu au vrut să vadă că lunea aceasta începe târgul de Crăciun și ședința în care s-au supus la vot cele menționate mai sus ar fi fost ultima pâna la începerea Târgului. Prin urmare era ceva urgent.

Se spune, că războinicii dreptății care au reușit ceva istoric : să împiedice interese meschine și oculte…. montarea unor căsuțe de lemn care pun la vânzare lucrări manufacturate de copiii cu dizabilități, după ședință s-au retras la sediul partidului si au deschis o șampanie.

O victorie imense pentru ei, o dovadă clară de opoziție bezmetică pentru noi.

Am #schimbat regulamentul de la Bazinul de inot

received_351060448588122

În ședința de ieri a Consiliului Local, pe lista celor 29 de puncte de pe ordinea de zi s-a aflat și proiectul privind modificarea ROF-ului Bazinului de Înot.

Inițiativa ii aparține primarului Cosmin Necula, care după discuții cu mine și cu antrenorii, a înțeles că se poate și mai bine.

„Regulament de Organizare și Funcționare” a fost întocmit ultima oară, din păcate, după placul și interesul unora.

Câteva puncte au fost schimbate cu menirea de a-mi afecta mie personal activitatea ( n.m. : sunt antrenor de natație) pentru că făceam opoziție și semnalam destul de des șmecheriile dictaturii PNL. Din nefericire au afectat și activitatea altor antrenori.

La polul opus, unii antrenori cu cluburi private care erau în cârdășie cu liberalii, nu trebuiau să facă rabat de la nimic și aveau tratament preferențial. Atât de tarife cât și de program.

Părinții care urcau în tribune să își vadă copiii, trebuiau să plătească de fiecare dată o taxă de un leu.

Acum, toate acestea au dispărut. Odată cu ele programul atât pentru performanță cât și pentru agrement a fost gândit în așa fel, încât fiecare să își facă treaba, indiferent de simpatii politice, prietenii, relații sau fără relații. În final, nu am făcut decât să aducem în noul regulament lucruri absolut firești.

Publicul va putea acum să vină la Bazin, pentru inotul de agrement , începând cu ora șapte dimineața.

Înotătorii vor avea acces pe mai multe culoare la anumite ore și zile, fără restricții ilogice. Atunci când numărul celor de la agrement nu este mare.

Este STRICT INTERZIS ca instructorii primăriei să țipe, să jignească sau să se comporte urât, atât cu copiii cât și cu publicul. Este subliniat cu roșu în noul regulament.

Antrenamentele la sărituri în apă se pot ține până la ora 20.00 și nu până la 18.30 cum a fost in ultimii ani.

Desigur, regulamentul este perfectibil și pe parcurs se mai pot aduce modificări, dar cel mai important este că se pot simți, citindu-l : normalitate, respectul pentru oameni și sprijinul activității de performanță.

Am promis, ne-am ținut de cuvânt.
Urmează și alte lucruri interesante la capitolul natație și sport.

Hai, Bacăul !