Umblând în şlapi şi cu rucsacul în spinare prin foarte multe țări din Europa dar şi de peste Ocean, ca sportiv apoi ca antrenor la lotul național, am putut , prin comparație, să observ unele diferențe între țara noastră şi alte țări. Am observat în primul rând că în țările dezvoltate, noțiunea de „şăf” este cam pe cale de dispariție. Leaderul i-a luat locul.

Şăful l-am mai întâlnit în Rusia la o competiție, unde guvernatorul regiunii dacă râdea, râdeau toți, dacă plângea, plângeau toți. Ca oițele.
Aflându-mă în Austria, tot la o competiție sportivă, am putut asista la următoarea scenă:
Primarul oraşului Gratz , a fost invitat să aibă primul cuvânt la festivitatea de deschidere. Bazinul fiind în aer liber, în incinta unui mare şi frumos ştrand, l-am putut vedea de la depărtare, cum venea singur pe alee. Modest, s-a dus la microfon a spus ce a avut de spus şi tot la fel a plecat…singur, neînsoțit.

Pentru mine asta a fost dovada că funcția de primar nu este echivalentă cu cea de semi-zeu. Şi deşi avea parte de tot respectul cuvenit se vedea din comportament, că el este în slujba cetățeanului şi nu invers.

Am văzut şi la noi în Bacău, când primarul a venit o dată la bazin pentru a lua cuvântul la acelaşi tip de eveniment. Femeile de serviciu erau înnebunite, s-au apucat de spălat pe jos de era să pocnească gresia. S-a făcut şi curățenie la toaletă. Doamna de la recepție îşi aşeza cocul, instructorul Pilat dădea cap în cap cu şeful de secție,Turtă, că nu mai ştiau pe unde sa fugă. Covorul roşu a fost pus şi aproape că s-au pus şi petale de trandafiri. Vasilică din centrală, a renunțat brusc la bucata de şuncă cu ceapă pe care o înfuleca pe ascuns, să nu-i ceară colegul şi, a luat o gumă Turbo. A apărut şi primarul cu o maşină condusă de un şofer tânăr, la costum. Când am văzut că nu conducea el, mi-am spus în minte :” O fi băut o bere înainte, e şi el om !”
Pe lângă el încă vreo doua- trei lipitori al căror rol nu-l ştiu. Probabil să-i țină de vânt. A apărut, a intrat, a vorbit ( truisme, populisme, clişee) toată lumea a aplaudat frenetic iar după plecare lui, toți s-au relaxat de parcă ăla ar fi fost punctul culminant şi nu competiția în sine.

Ei, atunci am văzut că pentru noi funcția de primar este ca aceea de stăpân. Mi-a fost milă…milă şi de mine. Il votasem de două ori ( clar n-am ştiut să-mi fac alegerile ).

Ca să rămân în acelaşi registru, în Canada am urmărit cu coada ochiului cum managerul bazinului căra cot la cot cu subalternul. Chiar a dat cu ciocanul în nişte cuie. Pe mentalitatea munceşti mai mult câştigi mai mult.
Leader-ul ( managerul) a intrat primul în bazin şi a ieşit ultimul. Pe când la Bacău mă uit cum şăful, care stă cam două ore la bazin, pentru că locuieşte departe, la doi metri de bazin, Turtă intră, face un semn cu mâna şi alergând se duce instructorul Pilat : Să trăiți şefu’ , ordin ! ”
Se vede pe fața lui roşie de atăta somn şi carne, cam ce excitat se simte în fața comportamentului smeritului. Câştigul este invers proporțional cu munca depusă. Munceşti mai puțin, câştigi mai mult. ( sinecura şi sinecuristul).
Mă uit cum angajații sunt folosiți în scop personal de către şăf. La dat cu mătura prin curtea casei, tăiat gardul viu, vopsit poarta, etc.
Mă încearcă două sentimente când văd aşa ceva :
1. Milă față de săracii oameni.
2. Silă față de ” varanul ” care exploatează şi profită de bunătatea şi de naivitatea lor.

Mă uitam într-o zi la unii dintre colegii mei antrenori, cărora le era frică să spună într-o şedintă ce îi deranjează şi ce este în neregulă în locul unde ei îşi petrec cel mai mult timp din viață ( Bazinul de Inot ) . Mancurtizați efectiv. Speriați de ce le poate face „şăful”. Dar înainte şi după şedintă, toți erau cu „chieptul” dezgolit.

Păcat, este şi vina oamenilor că ei, prin atitudine, creează astfel de personaje şi comportamente. Prin îngenunchiere şi prin umilința de a pupa pantofii , ei, şăfii se cred zei şi au impresia că sunt pe moşia lor.

Datorită” lor, a şăfilor şi a acestui fel de a conduce şi de a te lăsa condus, am încercat marea cu degetul şi am vrut să plec de tot din țară. Mi-am găsit o dată un post de antrenor în Noua Zeelanda şi o dată în Canada. Nu am reuşit să mă acomodez iar depărtarea mă măcina. Fiind acolo mi-am tot repetat în gând că sunt laş dacă mă las alungat de astfel de oameni.

Mă încăpățânez şi rămân în luptă.
Poate într-o bună zi vom avea edili în slujba cetățeanului şi care vor avea inteligența inter dar şi intrapersonală. Să-l asculte şi pe cel deştept dar şi pe cel prost.

Poate voi apuca ziua când bazinul ( şi nu numai, sunt multe instituții în care este aceeaşi modă ) va avea un leader. Un leader care să dea puterea exemplului. Un leader care să respecte angajații şi antrenorii şi care să munceasca cel puțin pentru ce salariu primeşte.

Un leader care să respecte valoarea individuală şi rezultatele personale.
Un leadear care să nu conducă samavolnic instituția de stat de parcă ar fi primit-o moştenire de la mămica.
Un leader care să vină primul la muncă şi să plece ultimul.
Un leader care nu permite angajatului să-i dea zăpada din fața casei, să-i vopsească gardul şi să-i plimbe câinele.
Un leader care să nu te înjure nici în fața nici pe la spate.

Şi bineînțeles un primar care să nu vadă în oameni doar ştampile de vot.

Dacă nu va veni ziua în care să cadă de pe Lună un astfel de om , am să candidez eu pentru funcția de primar şi am să-mi pun în funcții cheie, oameni mari, puternici şi cu viziune modernă, nu executanți, lingăi care îşi manifestă frustrările pe bieții angajați.

( They hate me ! )

Să fiți dăştepți …………………şi fără frică…………………..eu nu sunt şăf…………………..nici slugă mică !!!