Atențiune, urmează un pamflet !

Am zborat cu avionul. N-am plătit bilet. Am sărit gardul ca Iolanda Balaş şi am mers cu naşa. O stewardesă grasă. Grasă şi frumoasă.  Nu era nici din Londra nici din Bucureşti. Cică era ziliera de prin Adjud.
I-am dat 50 de lei si o pungă de biscuiți Eugenia. Mi-a zis : ” Păi de peşcheşul ăsta te arunc din avion pe la  Budapesta”
Am mai scos 50 de lei şi -am pus condiția să nu-mi dea loc pe roată pentru că o să mă zgudui rău de la gropi.
M-a condiționat şi ea să nu-mi pun copilul la bagaje ca in cursele Blue Air. Deal ( adică „afacere” ) …copil n-aveam cu mine, dar aveam un bidon de 2 L de bere. Skol.  L-am pus sus la rece cum mi-a recomandat pufoasa.
Relația noastră de afaceri s-a stricat imediat ce am ajuns in Londra, când am aterizat, au deschis uşile , au adus o scară şi ce să vezi !? Au trimis un autobuz.
 „Domnule ! Vă rog să coborâți, vă aşteaptă autobuzul! „…mi-a spus supraponderala cu un aer protocolar de Londra.
Moldovean versat şi rafinat i-am răspuns : ” Nu cobor nicăieri…eu am chemat taxiul, de ce a venit autobuzul? ”
Am fost luat cu forța, băgat in autobuz şi abandonat in aeroport.
De atunci merg cu Autocarul. Poți mânca semințe şi şuncă cu ceapă.

Am ieşit din aeroport. In maşina care ne aştepta am vrut să urc la volan din greşeală, şi nu ințelegeam ce caută volanul acolo. Parcă era  maşină cu handicap.
In cel mai scurt timp am descoperit că „englejii”  nu au „kg” , ei au „lbs” , ei nu au euro, au lire, ei nu conduc pe dreapta şoselei ci pe stânga.
Ei nu au Opel au Vauxhall.
Lor  când le dă D-zeu o zi cu soare, o pomenesc răspicat şi işi arată şuncile albe şi pistruiate prin toate parcurile
Nu m-aş muta in Anglia pentru nimic in lume.
De ce aş merge eu pe străzile lor ca-n palmă?
Da’ ce are Milcovul meu? Nu e bun ?
De ce să mă plimb eu pe Oxford Street şi pe Picadilly ??
Da’ centrul nostru nu mi-e de ajuns?
De la Cascada până la shaormeria Irina, simt că trăiesc.

Şi n-o fi digul Bârnat ca London Bridge, dar macar acolo poți mânca semințe relaxat şi te poți şi scălda.

In Londra tunelurile sunt mari. Podurile sint mari, distanțele sunt mari, prețurile sunt mari, totul este mare. Doar la metrou simți că te sufoci
Ei sună la 999 nu la 112.

Am mers cu Uber. Atât de drăguț şoferul că a vrut chiar să-mi ofere şi o cafea pe drum…

 După o săptămână mi-am dat seama că am invățat engleza de unde nu trebuie.
 
Eu am fost şi in Noua Zeelandă şi in Canada şi ințelegeam perfect engleza vorbită de locuitorii de acolo.

In Anglia se vorbeşte cam aşa :
” Da iu wa sam uaă ? ”  ( do you want some water? )
” A iu okai ? ” ( Are you ok ? )

” Gu dai mai ! ”  ( Good day, mate !)

Sătul de chineza lor indescifrabilă am comandat şi eu la room service, ca să-i bag in ceață  :

” Tu ti tu rum tu tu tu ! ”  Le-am dat perversa de pe Târgu Ocna. 

( two tea to room 222 ).

In telefon am auzit :

„:Am soi să , ai do na andesten ia ”  ( I’m sorry sir, I do not understand you! )

Cu primul avion am venit acasă. Am luat metroul in Bacău….pe Milcov.

” Atențiuni, se lichesc uşili !!  Urmează parşela Chiața Sud, cu prispa pe mâna dreaptâ ! ”

Ei.  Aşa , da !

PS: competiția la care am participat ( Campionatele Europene de Natație ) cu sportivul meu, a fost una reuşită şi am avut o evoluție bună.

Eu vă salut…………dulce-acrişor.
Adrian sunt……………..antrenor.