Este ora 19.30, duminică. Aterizez in parcarea mall-ului, plină ochi.
Mă inghesui pe lângă maşina unui puştiulică slabănog, cu bretonul ” a la Smiley” ce-i intra in ochi, maşină care cu siguranță costa peste 100.000 de euro. (număr până la care, beizadeaua, în cazul în care ştie să numere, dacă ar face-o in gând, ar adormi in picioare ).

Increzător, intru-n „Hall of fame-ul”  snobismului cu aceeaşi determinare cu care au intrat peneliştii in Primărie…s-o cucerească.

Apare in prim plan fiul meu, care mă trage agresiv de mânecă să intrăm la Noriel. A văzut o jucărie, o țestoasă ninja, la frumoasa sumă de 200 lei.
Şi-o doreşte. Ba mai mult,  vrea toată echipa… de patru. I-am explicat colocvial, că pentru 800 de lei, tre’ să stau in apă la piscină ( unde fac cursuri de inot cu copiii ) pănă mi se increțeşte pielea in palme.
Mititelul crede că eu fac parte din prima echipă a lui Stava şi sunt bogătaş.

Până la urmă il păcălesc cu un Lego, un pic mai ieftin.

Este ora 20.00, am ieşit din magazin cu fiul meu „preafericit”.

De sus, văd câțiva ursari care se benoclează la un Audi A 8, expus. Din limbajul burților realizez că îi verifică portbagajul, probabil să vadă dacă intră un porc acolo.

Trec,in viteză, pe lângă spațiul de joacă. Acolo fiul meu observă că o petrecere este in toi.
Fiu de moldovean, exclamă  :” Uite, tati, nunta…se insoară un băiețel!” .

Mă amuză gluma lui, dar serios ii răspund:” Tu nu tre să te grabeşti, fiule. …te aduce tatăl tău la spațiul de joacă pănă faci 35. Apoi te poti căsători!”

Orele 19.50, am intrat la Zara.
O cămeşă, un chilot şi o opincă…700 lei. ( le las moştenire copilului când va creşte)
Cu mâna tremurândă, scot cardul, plătesc. Mă mint in gând:” Eh, şi aşa n-am dat bani pe ele. Am dat o bucată de plastic…cardul…de sănătate. Ce i-am păcălit!! ”

De atâta concentrare mi se făcu foame. Orele 20.30.
Sus, pe scările pentru puturoşi, la KFC, pui de calitate…inferioară. Dar frumos comercializat. 50 lei câteva aripioare… de colibri.
Mă uit în tavă şi mi se face milă… ( de fiul meu, nu de pui)
Brusc, imi aduc aminte de poezia lui Nicolae Labiş şi parcă citesc în ochii fiului meu: ” Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc.”

Am sunat la taica’ miu :” Ia-mi şi mie, te rog 10 pui de carne şi ține-i la tine-n curte!”
Mai ieftin, mai sănătos, mai mult.

Lângă masa mea văd unu’ care se scobeşte tacticos in nas. Ori făcea biluțe, ori işi scărpina creierul.

Două piți cu doi musculoşi cu cefe de bulgari, se ridică de la masă şi lasă tăvile acolo cu resturile de mâncare.
Curajos din fire, strig tare la ei ( dar in gând) :” Băăă, luați-vă troacele de acolo, că mătur cu voi pe jos !” 

Orele 21.00. Intru-n lift. Un puşti gras, de parcă era gestant in luna a 6-a imi spune :” Apasă şi tu la ” partier”.
Mă uit la butoane…canci! Era scris doar : ” 2, 1 şi PARTER ” . Isteț, ca mama mielului,  am apăsat butonul cu „parter” bănuind că ăla duce la ” partier”.

Imi iau copilul de mână şi trec in fugă pe lângă rafturile cu o multitudine de bomboane şi inghețată şi-mi spun in gând : ” Unde-i gumela de 1 ban ? Unde-i Cico si Lămăița de altădată ? Unde-i berea la 1 L şi pifteluța de peşte ce ne era servită la restaurantul Parc ?  Eheee…s-au dus vremurile alea. Acum, fițe, fițe şi iar fițe ! ”

Pont : Pentru sănătatea portofelului d-voastră,stați maximum 90 de minute in mall !

Să fiți dăştepți………….şi fără frică…………..la Mall nu mă mai duc………….am leafa mică !!!