In drumul meu spre o competiție sportivă ( pentru al 4-lea an consecutiv) care se desfăşoară în Germania în oraşul Dresda în partea de Est , am oprit pentru o noapte în capitala României.( Dorobanți)

Pentru că a trebuit să mă întâlnesc cu o persoană importantă şi să rezolvăm criza politică mondială şi situația Ucrainei, am ales să ne vedem în zona unde eram eu cazat şi anume, în Dorobanți.
Cunoscutul cartier unde se întâlnesc toți literații României toți culturalizații,  urmaşii lui Tristan Tzara şi ai lui Cioran şi Eliade şi bineînțeles…eu.

Am comandat două „limonăzi” care m-au costat aproape cât alocația fiului meu pe-o lună…40 de lei. Sărac din fire, am încercat să negociez, n-am reuşit.
Prin cap mi-a trecut : ” Păi la Hanovra în Bacău, beam 4 „limonăzi” de banii ăştia.”
După ce am băut din limonadă câte un strop, să se termine mai greu, de la lamâi, mi s-a făcut fomică la stomac. Am intrat flămând în piața din Dorobanți unde mi-am luat 5 cm de plăcintă de dovleac…28 lei ( cât abonamentul la televiziunea prin cablu, pe o lună) Ghinion! Deja tăiase femeia…să-i fi spus : „Doamnă, dați-mi doar 3 cm! ” nu mai puteam…să-i fi spus: ” Doamnă, scoateți „dovleagul” !” Nu puteam. Aşa că am mâncat 2,5 cm şi restul am păstrat pentru familie.

De banii ăştia mâncam şi carne la Bacău.

Pe geamul cafenelei am văzut la un moment dat, doamne, domnişoare care aveau mersul de parcă ar mesteca gumă intre buci ( pentru pudici: muşchii fesieri). Oare este vreo şcoală specială de mers, pentru Dorobanți ? Nu pentru dorobanții călare, ci pentru cei pedeştri.

Printre Ferrari , Louis Vuittoane, Vertu-uri, m-am dus la hotel unde am adormit cu punguța cu doi bani, sub pernă.

A doua zi, în aeroportul din Munchen, unde am făcut escală , am băut cafea şi ceai gratis. Acolo era de mine. 🙂 Cârnatul şi berea nemțeasca mă aştepta fierbinte respectiv rece în Dresda.

Cu numai 5 euro ambele ( adică 21 lei ) şi asta în centrul minunatului oraş, papilele mele gustative au avut parte de o orgie culinară pe cinste.

Lămurit clar că Dorobanțiul este mai scump decat Dresda, unde Loganul e la el acasă şi că o friptură în Dorobanți este mai scumpă decăt în Jermania…nu mai spun de plăcinta de dovleac şi fițe dintre buci, m-am dus la culcare la ora fixă…precis ca un neamț. Am visat ca Iohannis era amantul lui Angela Merkel.

După o săptămână de stat in Dresda, am ajuns să mă întreb de ce maşinile lor nu sunt murdare şi am inceput să-i compătimesc pe patronii de spălătorii auto.
Singurul răspuns care mi-a venit în minte a fost că ei nu-l au pe Stavarache şi se trezesc oameni fericiți dimineața, pentru că nu il au nici pe Tescaru. ( ciudată progenitură).

Totuşi, o chestie nu-mi place la nemți :
Prea mulți tineri cu belciuge-n nas.
In România dacă-i spun cuiva :” Băgați-aş sârma-n nas!” , se supără. Iar ăia dau bani ca să-şi bage cercei în nas.

Largi la pungă, noaptea lasă sticlele pe jos, pe stradă, după ce beau, pe când românii le păstrează, pentru a-şi lua garanția pe ele.

Duminică e linişte mormântală , nu vezi om la geam, pe balcon, nu tu o manea, nu tu un Salam, nu tu o sămânță scuipată în freză vecinului de dedesubt, nu tu un covor de spălat pe jos in făța blocului…nimic. Insipizi oameni.

Stiu. In weekend emigrează toți nemții în Dorbanți.

După un weekend „plictisitor” în Jermania, m-am întors ca un român zgârcit, care se plânge de o limonadă şi 5 cm de plăcintă de dovleac…în oraşul lui Stavarache. ( săracu’ Bacovia).

Pe drumul spre casă am oprit la Buzău să iau cârnați de la Udrea: „Cârnații de Pleşcoi” ( 23 lei kg, apropo…aşa da!) numele cărora, după ce Udrea a descoperit Parisul, se pronunță  ” Pleşcoa „.

Să fiți dăştepți ………………şi fără frică………………de Tescaru ajunge primar………………la Dresda beau berică.