Impins de la spate de datoria meseriei mele de antrenor, într-o seară, plictisit de opulența tranşeelor Milcov, unde huzuresc ca un emir, am fost forțat să schimb pentru două săptămâni Bacăul cu Baku, capitala Azerbaidjanului şi,  să mă pun în pielea celor săraci.

M-am deplasat cu avionul care m-a colectat direct din fața blocului, strada Milcov permițând acest lucru.

Incă de la aeroportul din Baku m-am simțit ca un nabab.

Câțiva voluntari au sărit să ne ia gențile ( mie şi sportivilor ) şi să ni le ducă până la autocarul care ne aştepta cu motorul fierbinte. Exact ca pe Milcov cum au sărit odată unii să-i ia bagajul soției, dar cred că aveau hernie de disc că i-au luat doar telefonul.

Am fost cazați într-un sat olimpic nou-nouț, cu blocuri înalte…13 la număr. Penlângă faptul că nici măcar izolație termică n-aveau şi nici tobogane de gunoi, mi-am dat seama imediat că primarul lor este om fără suflet şi nu iubeşte animalele. Niciun câine vagabond nu ne-a întâmpinat la intrarea în satul olimpic.

Securitatea era maximă, ne căutau zilnic, când intram, ca la aeroport, să nu aducem vreo bombă şi când ieşeam ca la fabrica de salamuri, să nu scoatem vreun parizer pe mânecă şi să-l dăm la schimb pe un săpun Palmolive.

A doua zi de dimineață, cum m-am trezit , am deschis geamul să intre aer proaspăt. Ghinion ! Un miros de petrol mi-a invadat vibrisa de am crezut că m-am trezit cu nasul intr-o țeavă de eşapament de Dacie 1300. ( culoarea untului ).

Am renunțat la idee, am închis riepidi-riepidi geamul şi m-am dus să mă spăl pe dinți şi pe față.

Ghinion !!!  Apa cu gust şi miros de….ați ghicit : Petrol !

Intr-o secundă mi-a trecut prin cap :” Păi dacă iau foc în casă la aştia şi vreau să sting cu apă de la robinet e ca şi cum aş turna gaz pe foc.”

Am inceput antrenamentele, totul la superlativ, modern, de ultimă generație. Excelent ! Curat, bine gândit, util, perfect. Şi nici tandemul Turtă-Lupu nu administra bazinul.
Apa din bazin n-avea miros de petrol.

Am vizitat şi oraşul, centrul nou este mirific. E drept, nu are lalele ca Bacăul şi nici fântână arteziană în formă de rahat iluminat, dar au altele : cele trei hoteluri în formă de flacără; ochiul diavolului ; muzeul carpetelor ( clădire în formă de carpetă rulată) ; cel mai înalt drapel din lume ( peste 125 de M înălțime ), etc.

Străzile, toate ca în palmă, dar toate. Exact ca Milcovul, numai că strada mea de suferință, e ca in palma de ocnaş.
 
Oamenii extrem de ospitalieri şi săritori, văzându-ne în echipamentul lotului național , ne ofereau chiar şi scaunele în metrou. O domnişoară chiar s-a ridicat pentru mine. Nu glumesc ! M-am simțit ca un Sulleyman, am vrut să-i dau inelul cu Mercedes să mi-l pupe, dar l-am pierdut la amanet.

Foarte calzi şi primitori, dar numai ” armean ” să nu spui în gura mare că este ca şi cum ai striga ” bombă !! ” în aeroport. Proverbială fiind ura dintre cele două țări.

Echipele naționale aveau la dispoziție voluntari care le însoțeau prin oraş când vizitau. A noastră, o fată foarte drăguță, doar că i-am spus cam o săptămână „Bucşa” , până când  n-a mai rezistat fata şi mi-a spus că o cheamă „Buşca”. Eh! Ştie ea că eu trăiesc lângă fabrica de şuruburi, Subex, de pe Milcov ??

La festivitatea de deschidere a Jocurilor Europene, în tribunele  stadionului nou-nouț se afla tovarăşul Putin, pe scenă a cântat Lady Gaga ( unii cică l-ar fi vrut pe Pepe dar era la Splash ! La Bacău. Contractul semnat cu Stavarache era mai profitabil.

L-am văzut şi pe Victor Ponta. Eu chiar am fost bucuros. Am strigat la el, dar nu m-a auzit. Pentru asta, l-am găsit cam îngâmfat.

Am observat pe FB discuțiile cu conotații politice şi răutățurile la adresa prezenței lui acolo.
Eu, sincer, m-aş fi bucurat chiar dacă ar fi fost şi Stavarache acolo.
M-aş fi amăgit că a venit să susțină sportul. Dar nu venea el, că legea 350 nu se aplică in Baku.
 
In experiența mea din Baku, s-a remarcat unu’ micu’ negricios, cu breton surfilat şi monosprânceană ca a lui Andrei Pleşu.
El imi spunea, fie că era dimineață, prânz sau  seară: ” Good morning! „.

Disperat, intr-o zi, ca să mă răzbun i-am spus : ” Salam, salam alecu, Florin Salam, salam săsesc, salam de Sibiu” spre deliciul colegilor, el mi-a răspuns calm şi zâmbind : ” Good morning !” 
Il bănuiesc şi acum că era uşor retard.

După frumoasa experiență de la Baku, superbul oraş cu clădiri, obiective şi străzi impresionante , ne deplasăm o săptămână la Moscova, pentru altă competiție.

Până la urmatorul articol, predau legătura în studio…Andreea !!! Ai legătura !!!

Salam alecu !!!!!

PS : plapuma de pe pat, ce are brodate toate cele 20 de ramuri sportive de la aceste jocuri şi inscripțiile ” Baku-2105 , 1st european games” , NU AM FURAT-O  , ne-au dat-o organizatorii cadou.
De regula noi românii furăm prosoape de la hotel, nu plapume…rămân în ton !

Să fiți cu minți şi buni la sfat………………………..nu dau Bacăul pe un sat !! 🙂