TNT , piscina unde te poți ineca liniştit, la ofertă

Screenshot_2015-11-25-23-49-42

După ce am criticat de atâtea ori managementul defectuos de la bazinul de inot, de i-am aricit atât pe directorul bazelor sportive cât şi pe şeful bazinului de inot municipal, dar şi ceva oameni de casă, oameni mancurtizați, oameni mici…am fost să inot la piscina privată, TNT. Am fost pentru prima şi ultima oară.

Stiu că s-au investit bani acolo, ştiu că orice afacere este binevenită in Bacău şi trebuie sprijinită , dar peste unele lucruri, eu personal nu pot trece cu vederea.

Referindu-mă strict la piscină, aş menționa ca şi plusuri : muzica din difuzoare. Esențială pentru momente de relaxare. Muzică de care la bazinul de inot al primăriei, cei de la agrement, nu au parte.
Gresia de pe marginea bazinului ce nu mi s-a părut alunecoasă, in comparație cu gresia de la bazinul de inot municipal.
Vara se poate ieşi şi afară pentru plajă.
 O doamnă de serviciu ce ştergea din când in când, apa ce se aduna pe marginea bazinului. Lucru foarte bun.

Am spus că la bazinul primăriei trebuie un manager cu gândire de privat. Adică, să-i pese de clienți şi de cum se simt şi să le ofere condiții cât mai bune, dar şi siguranță.
După ce am văzut vestiarele şi duşurile de la TNT…imi retrag afirmația.

In vestiar există doar doua duşuri şi alea cu ‘para’ defectă. Nu aveau suport unde să pui şamponul şi gelul de duş ( dovadă că le-am şi uitat pe acolo pe jos) şi igrasia şi mucegaiul erau in floare.
Scările de ieşire sau intrare in bazinul propriu-zis, fragile…foarte fragile. O persoană mai solidă riscă să cadă cu ele.

Totuşi este investiția omului şi nu poți să-l obligi la aproape nimic. Nu-ți place, nu te mai duci…cam aşa!

Dar, toate acestea pălesc pe lângă faptul că in ziua in care am fost eu, la insistentele unui prieten, era reducere 50% la serviciile oferite. Adică doar bazinul, pentru că atât sauna cât şi bazinul mic cu apă caldă…unde m-aş fi relaxat un pic, nu erau puse la dispoziție in orele cu reducere.
In piscină eram doar eu cu prietenul meu….şi doar atât !!!!!
Gol…linişte, suspect de linişte şi de gol.

Dacă voiam, mă puteam ineca in linişte….şi la reducere.

Salvamar, ioc !!!

Oameni buni, nu vă mai deschideți piscine dacă nu sunteți in stare să respectați legea. Este obligatoriu să ai supraveghetor, nu este opțional şi este vital. Punct de prim ajutor şi colac de salvare….nema ! 🙁

Un om se poate ineca in doar câteva secunde chiar şi dacă este supraveghetor şi nu este atent pentru câteva clipe, darămite când supraveghetorul nu există deloc.

Trăiesc cu nădejdea că intr-o zi  România va funcționa ca o țară din occident, şi vom avea in gândirea noastră că mai bine este să previi decât să combați.

Ştim cu toții că tragedia de la Colectiv nu s-ar fi produs dacă legea era respectată.
Vedem la tv, cum un tânăr a murit pentru că a căzut cu bicicleta intr-o groapă neastupată şi nesemnalizată, cum o doamnă a căzut de la balconul proaspăt reabilitat…etc.

La piscine nu se pot ineca oameni in masă, ca la Colectiv, dar o viață chiar nu este deloc de neglijat şi este foarte trist că legea nu se respectă şi că arătăm ca o țară din lumea a treia.

Din propria-mi experiență exclam că România este singura țară unde eu am văzut piscine nesupravegheate.

Nu mă aştept chiar la ce am văzut in Norvegia:
-camere de supraveghere subacvatice, senzori ce anunță dacă o persoană stă mai mult de 15 secunde sub apă;
– supraveghetori in fiecare colț al bazinului şi punct de prim ajutor utilat conform cu posibilele accidente dintr-un bazin de inot;
…dar nu cred că sunt prea cusurgiu sau fițos dacă aştept ca bazinele să respecte legea şi să aibă supraveghetor…măcar unul pe bazin şi un punct de prim ajutor.

Cine sunt eu să spun toate astea??

Sunt cetățean european şi am drepturi !!!

Aştept ca la TNT, locul unde te poți ineca liniştit, la ofertă, să se respecte legea şi să se angajeze salvamar măcar, dacă nu şi asistentă medicală.

Eu vă salut……….dulce-acrişor.
Adrian sunt……………antrenor.

Swimathon moldovenesc

Screenshot_2015-11-21-23-35-30

Prolog:
‘Moldovean’ a ajuns să fie adjectiv. Dar este doar un complex al oamenilor din alte regiuni ale țării. Eu sunt moldovean si nu am fost pus jos şi nici nu m-am simțit inferior vreodată față de alți români din alte regiuni, ba din contra. Moldovenii sunt speciali şi atrag gelozia. 😉

Deci, unde ‘deci’ inseamnă in concluzie…la bazinul de Inot din Bacău a avut loc evenimentul „Swimathon-2015′ .
Swimathon-ul este o platformă de atragere de fonduri pentru cauze și proiecte din comunitatea locală.

Funcționează prin organizaţiile sau grupurile de iniţiativă ce işi  înscriu în eveniment  cauze din comunitate.
Inotătorii aleg cauza pe care vor să o sprijine. Susținătorii încurajează, aplaudă și donează bani pentru fiecare lungime de bazin înotată de favoriții lor.

Eu am să las partea de filantropie, parte ce merită laudată, pentru  ziariştii de meserie, iar eu am să mă ocup de parte hazlie, partea mireană şi plină de defecte normale şi firesti, dar până la un punct.

Preferatul meu de anul acesta, ce mă face să alunec pe meandrele pamfletului, este domnul senator Dragos Luchian…şi prietenii săi. 🙂

Cu o statură ce-l ajută,  de adevărat inotător, chiar şi cu o postură ce se apropie de cerințe , domnul senator are o mare lacună…antrenorul !!!

Trecând peste sintagma:  „Aşa antrenor, aşa sportiv” , când antrenorul este slab (adică Stavarache) sau are o tehnică deficitară, sportivul nu poate fi valorificat pe deplin.

Exact ca şi Ion C. Brătianu, ce a condus guvernul liberal pentru 12 ani, pe acelaşi model ( doar intențiile fiind total diferite)  antrenorul, şi mentorul politic al domnului Luchian a stat in administrația băcăuana, tot 12 ani. Ghinionul nostru !

Acum, domnul senator şi-a dat silința, a preferat inotul cu capul in apă, ca struțul in nisip, stil mai complex dar mai comod dacă vorbim despre consumul de energie şi expunerea la valurile electorale ce-i vin in piept. 🙂

Problema principală, pe care văd că antrenorul nu a reuşit să i-o corecteze, este că domnia sa plonjează in apă cu capul inainte şi tot timpul ii sar ochelarii de inot de la ochi. Iar pe parcursul probei, pentru care a fost mandatat, bâjbâie ca Stevie Wonder în  ”I just call to say I love you ”.

Rămânând tot pe partea dreaptă…a piscinei….Gabriel Lupu Stănica, a făcut şi el valuri.

Director al bazelor sportive, inclusiv al Bazinului de Inot ( dar şi cu ceva procese pe rol şi cu vreo trei surse de venit de la stat) , a găsit timp să  inoate şi el.

Cu muşchii mari pe brațe şi pe chiept, domnul Lupu nu este doar una dintre puşculițele peneliştilor ( cum bârfesc gurile rele) …dar şi ‘batigard-ul’ lor…dacă ne uităm la fizicul lui.

Domnul Lupu, cel care face banii exact ca Lupul de pe Wall Street ( rol interpretat de omologul Leonardo Di Caprio), printre câteva dosărele şi căteva procese, după cum vă spuneam, a inotat stilul broască…broasca de la seif-ul PNL-ului.
Dumnealui inoată cam cum minte…adică frumos şi zilnic.

Acum, şi pe mine mă cam mănâncă chielea să scriu despre domnul Lupu.  E mare cât un dulap de la Ikea, şi poate intr-o zi i-o fugi mâna dintr-un reflex necondiționat şi-mi va face cadou o  „perversă de pe Târgu Ocna”…dar, na! Imi place adrenalina.

In fine!

Mi-a plăcut să-l văd pe Sandu Iacob…’Căpitanul’ , actual antrenor secund al echipei naționale de handbal. Ce şi-a spus cuvântul prin ceea ce a realizat la prima reprezentativă.
Rămâne să i se mai recunoască şi meritele. Sandu este un colaj de bun simț şi educație. Vineri a inotat şi el. Mă prosternez in fața lui. Admirabil om.

Simona Paduraru , fostă mare campionă a natației, getbeget băcăuane, adevărata natație băcăuană, a susținut cauza purtând tricouri ( ea impreună cu fetițele ei ) cu fosta noastră colegă Teodora Maftei, Magda, cum ii spuneam noi, ce a murit in tragedia de la clubul Colectiv . Bravo, Simona !

Pe un culoar alăturat, Florin Ilie, un alt fost inotător valoros…tot din pepiniera băcăuană…adevărata pepinieră băcăuană, a inotat şi el şi m-a făcut să-mi aduc aminte cu drag de vremurile când natația băcăuană nu importa, ci creştea şi scotea mari campioni.

In tribune luceau chelii multe, dar cea a viceprimarului Tescaru era de nevăzut şi asta m-a intristat tare. Ba chiar m-a făcut să plec. Probabil, Vasile, nu o fi fost selectat de antrenorul lotului…tăticul tuturor peneliştilor băcăuani…primarul Stavarache.
Cel de care se dezic toți acum, cel care ii face pe toți să se dea la fund…la fundul bazinului…electoral, când se pronunță numele lui.

Epilog:
Swimathon-ul moldovenesc este fără doar şi poate o acțiune necesară şi salutară…dar, parcă ar fi mai limpede apa dacă nu ar fi implicați oameni politici, cel puțin in an preelectoral.

Eu vă salut……dulce-acrişor.
Adrian sunt…………..antrenor.

Se anunță cel mai mare miting in Bacău

Screenshot_2015-11-15-23-25-59

Aseară pe FB se anunța in noul cabinet Cioloş, ca ministru al Sănătății, un pițiponc de 28 de ani, doctor, ce nu-şi  terminase rezidențiatul şi nu avea nici drept de parafă, dar voia să conducă intreg sistemul pozând in izmene şi chiloți de lână.

După ce moldovencele noastre au văzut potențialul ministru in chiloți Tetra, cu pătrățele pe abdomen, de parcă inghițise o ciocolată intreagă, cu maxilar bine conturat, buze dulci şi alte scârboşenii de astea….ele parcă au fost hipnotizate.

Tanti Maricica a lăsat sarmalele nefierte pe aragaz.
Pamfilica şi-a lăsat bărbatul in baie, in timp ce-l spăla cu peria de sârmă pe spate.

O doamnă şi-a băgat actele de divorț on-line, in timp ce soțul se chinuia să adoarmă copiii… şi s-a hotărât să se facă asistentă medicală, de a doua zi.

Două doamne mi-au scris că deja cardul de sănătate le vibreaza in portofel când se gândesc la ministrul „Spaima-soților ”

O domnişoară sexy se intreba ingrijorată, că ea dacă se duce la el ( la sexy-ministrul) unde-i pune şpaga…la chilot ??? Dar dacă vrea să-i dea in monede ?

Toate femeile parcă innebuniseră şi, pe bună dreptate. Sătule de miniştri cu guşă si burți imense,sătule de politicieni vetuşti şi comunişti, speranța lor părea să moară.
Pătrunse de ideea că ” măcar dacă sunt hoți sau incompetenți, măcar să fie frumoşi miniştrii…o domnişoară mai curajoasă a dat tonul după ce postul de televiziune ” Fashion TV ” a anunțat că ministrul Chiloțel a fost retras din cabinet numai după patru ore. Atât a putut omul.A trăit viața de ministru in plenar.
La 28 de ani, ejacularea precoce ….din minister este firească.

Supărate si discriminate, fetele au luat atitudine şi vor să-şi apere drepturile.

Aşadar, s-a stabilit !!!  

Miercuri, 18 noiembrie, orele 20.00, se organizează cel mai mare miting din istorie, sub deviza:

” Cine ne-a dat Chiloțelul jos ?”

La miting, invitat special este vice primarul Tescaru…tot din lumea lenjeriei intime.

Bărbații organizează şi ei pe FB o petiție in care o cer la Ministerul Agriculturii pe Alina Plugaru…

Ps : Soția mea mi-a spus ca Bănicioiu, fostul ministru, era mai sexy ; 
Oare mă ia peste picior ? 🙂

Eu când vreau să plâng, plâng

Screenshot_2015-11-02-22-42-42

Am plâns când acel ingeraş de doar patru ani, a fost sfâşiat de nişte câini intr-un parc din Bucureşti.
Am plâns la acest carnagiu din clubul bucureştean, ‘Colectiv’.
Am plâns când am aflat că in acel club o fostă colegă de a mea , ce a avut in trecut trei operații pe creier, a fost printre cei gravi răniți acolo.

Deseori…când  băiețelul meu adoarme seara, mă pun cu urechea pe inimioara lui şi ii ascult  bătăile inimii.
Ii miros pielea. Trag mirosul lui, incă de laptic, in piept. Ii miros părul, ii mângâi fruntea şi îi țin tălpile in palmă.

Ii ascult respirația şi il privesc dormind punându-mi o mie de intrebări şi făcăndu-mi o mie de scenarii.

In momente ca cele din Colectiv, realizezi cât de fragila este viața, ca un filigran.
Cât de importante sunt in viața noastră persoanele dragi…copiii noştri.

Ne luptam pentru putere, unii, alții pentru bani, alții pentru notorietate. Le vrem pe toate, dar uităm un singur lucru şi cel mai important : avem viața lânga noi. Avem sentimente, momente unice, ireversibile. Avem trăiri, avem o viață fragilă ca un ou de prepeliță.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

In piramida conştiinței, la baza ei sunt cele mai negre trăiri : furia, teama, ,mândria, ura, dorința.
Astea le văd zilnic, in special in mediul on line in care m-am introdus cu intenții bune de a schimba unele lucruri pe care eu le cred injuste şi dăunătoare.
Dar , mă pierd deseori in vălmăşeala compusă din ură şi neîncredere.

Ştiu, trebuie să ieşim de aici şi să ajungem in piramida conştiinței la nivelul iertării, optimismului, curajului şi increderii. Apoi să ne ducem spre performanțe de vârf fără stres ci cu fericire recunoştință şi iubire.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

Am plâns la gâtul fiului meu, cu frică.
Cu frica că am un singur copil şi că viața imi arată ca mergem pe un fir de ață pe o sârmă, peste un vulcan, pe o lamă de cuțit.

Un copil iți poate da răspunsul la multe intrebări iar eu nu vreau să imi imaginez ce este in sufletul părinților ai căror copii au murit, nu oricum ci arşi.

Incerc să mă degajez de toate scenariile făcute pe marginea acestei triste intâmplări şi să invăț incă o dată că viața este scurtă şi se derulează pe repede inainte.

Imi imbrățişez copilul de câte ori il prind.
Il sărut până il sufoc, il obişnuiesc iubăreț şi afectuos.
Il sărut zilnic când il iau de la şcoală.
Ii spun obsesiv că il iubesc.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

Plâng când văd că al meu copil imi atrage atenția că il neglijez , prins fiind in probleme cotidiene.

Plăng dacă copilul meu este nefericit.

Plâng la serbarea de fiecare sfârşit de an. Plâng pentru că s-a mai consumat un an din viața copilului meu.

Plâng de fericire că al meu copil creşte, se maturizează şi devine bărbat.

Plâng de Crăciun când copilul meu se bucură sincer de cadourile primite şi mă gândesc la părinții copiilor decedați. Plâng când mă gândesc la părinții care nu au ce le oferi copiilor.

Plâng când văd sinceritatea şi inocența fiului meu, ca şi a oricărui copil. Plâng când mă cert cu el şi văd că supărarea unui copil nu ține mai mult de câteva minute şi revine la o stare de prietenie sinceră, necondiționată şi curată.

Da. Eu când vreau să plâng , plâng.

Plâng când copilul meu doarme şi mă gândesc că oricând aş putea să fiu in locul părinților copiilor decedați.
Plâng când imi bag nasul la gâtul lui şi il miros. Când  mă pun cu urechea pe pieptul lui şi ii ascult bătăile inimii. Plăng când mă gândesc că singurul lucru cert din viață asta este moartea.
Plâng când mă ține de mână şi când se uită cu ochii lui negri ca abanosul şi mari ca ai căprioarei, sau când imi spune ” Tati, te iubesc, iartă-mă!  „..şi parcă genunchii mi se moaie.

Am plâns când l-am invățat pe fiul meu să inoate, deşi am invățat sute de copii inaintea lui.
Am plâns când l-am invățat prima oară să meargă pe bicicletă.

Am plâns când eu eram plecat intr-un lung cantonament, iar el la doar 6 ani , dormea cu poza mea sub pernă.

Plâng şi ii repet obsesiv că indiferent dacă il mai cert sau dacă nu ii reuşeşte ceva, eu tot la fel de mult il iubesc.

Plâng când văd copii morți şi imi inchipui ce este in sufletul părinților.

Am plâns straşnic când fetița unei cunoştințe, de doar doi ani, a fost diagnosticată cu cancer la cap.

Plâng tot timpul când realizez că cea mai mare pedeapsă in viață pentru un părinte este să-şi ingroape copilul.

Da. Eu când vreau să plâng,plâng……

……………………….şi plâng cu sufletul.