M-am uitat minute bune la această poză pe care am luat-o de pe FB. Habar nu am cine a făcut-o , dar am memorat că este făcută în Gara de Nord.
Cred că poza asta este de premiul Pulitzer fără să am habar care sunt criteriile pentru a obține un astfel de premiu.
O poză care exprimă exact sinceritatea copiilor. Copiii nu știu să își ascundă sentimentele.
Copiii iubesc necondiționat și au nevoie de dragoste.
Poate peste câțiva ani când va fi adolescent, acest copilaș din poză își va renega tatăl sau cine o fi bărbatul din imagine. Acum însă, îi oferă dragoste și îi cere dragoste. Atât.
M-am uitat minute in șir la poză și m-am întrebat : Oare o fi din București copilul sau este venit cu trenul din provincie ?
O mai avea frați acest copil?
O fi mâncat azi? Dar mâine o avea ce mânca?
O fi râs azi copilașul ăsta?
O avea jucării? Oare unde doarme diseară?
M-am uitat minute in șir la poză și m-am gândit la fiul meu. Exact așa mă pupă el seara când adorm înaintea lui la televizor.
Și când il pup eu încă îi mai simt mirosul de lapte.
Ce norocoși suntem !
Totul este natural. Copilul are nevoie de un cămin, de hrană, de familie, de jucării și de dragoste. Are nevoie de cineva care și pe care să il pupe la culcare. Totul vine parcă instinctiv. Cum cățeii știu să înoate din naștere așa știu copiii să iubească, nativ…este în firea lor.
M-am uitat minute in șir la poză și m-am întrebat: Oare de ce trebuie să existe așa ceva? Oare de ce un stat european nu reușește să aibă grijă de proprii copii?
O poză face cât o mie de cuvinte.
Recunosc că după ce m-am uitat la această poză parcă îmi venea să iau sticla de lângă omul beat și să-i dau cu ea in cap :
-Scoala bețivule! Mai bine cumpără niște lapte.
O mie de gânduri mi-au trecut prin cap, unele dintre ele nu le pot exprima.
Dar, o poză face cât o mie de cuvinte.
Când mă uit la poza asta mă încearcă aceleași sentimente ca atunci când văd poze cu copiii din Siria.
M-am uitat minute in șir la poza asta și mi-am dat seama incă odată că viața nu este corectă dar și că abia aștept să îmi strâng copilul in brațe.
O poză face cât o mie de cuvinte. Trist.
