Datorită lui Prostian Ghingheş elevii nu vor învăța zilele acestea

Atențiune urmează un pamflet !

Pentru cine încă nu a aflat, Consiliul Local Bacău are privilegiul să aibă in componența sa un bebe consilier local, independento-pesedist.

Cu pamperșii galbeni in față, maro in spate, cu muci la nas, solizi iarna, lichizi vara, dar cu gura mare ca un bebeluș invadat de colici, Prostian Ghingheş impresionează de fiecare dată când il lasă mămica singur in CL.

Pentru că în noaptea de 19 spre 20 aprilie, anno domini, a nins, cel mai activ….baby, dintre consilierii băcăuani, Prostinel Ghingheş, a făcut o propunere incredibilă în ședința de consiliu local, care a avut loc….în visul lui.

Infantilul…pardon, infantul, cunoscut ca un aspru susținător al drepturilor tinerilor, dar mai mult ale tinerelor, a impresionat presa și colegii consilieri cu o propunere parcă scoasă din biblie…după încărcătură umană și nivelul ridicat de înțelepciune.

Propunerea lui a fost ca elevii de liceu să nu mai învețe săptămâna aceasta din cauza zăpezii.

Il acuz pe imberbul consilier că o imită pe Gabriela Firea.
Pe care, deși nu își dă seama, o copiază, având amândoi, aceleași origini social democrate.

Propunerea lui a fost discutată și adoptată în plenar cu un vot pentru ( al lui) , o abținere ( a lui) și un vot împotrivă ( tot al lui).

Așadar, deși elevii sunt în vacanța de Paști săptămâna aceasta , datorită creativității și detentei politice de care dă dovadă zmiorcăitul consilier, ei nu vor învăța in această săptămână pentru că ninge. Deci vor fi de două ori în vacanță.

Până când i se va închide fontanela, aștept cu nerăbdare următoarele amendamente și propuneri ale vizionarului bebeluș consilier care promite și ieftinirea pampersilor.

Eu vă salut ……………….dulce-acrișor.
Adrian sunt………………………antrenor.

O poză face cât o mie de cuvinte

M-am uitat minute bune la această poză pe care am luat-o de pe FB. Habar nu am cine a făcut-o , dar am memorat că este făcută în Gara de Nord.

Cred că poza asta este de premiul Pulitzer fără să am habar care sunt criteriile pentru a obține un astfel de premiu.

O poză care exprimă exact sinceritatea copiilor. Copiii nu știu să își ascundă sentimentele.
Copiii iubesc necondiționat și au nevoie de dragoste.

Poate peste câțiva ani când va fi adolescent, acest copilaș din poză își va renega tatăl sau cine o fi bărbatul din imagine. Acum însă, îi oferă dragoste și îi cere dragoste. Atât.

M-am uitat minute in șir la poză și m-am întrebat : Oare o fi din București copilul sau este venit cu trenul din provincie ?
O mai avea frați acest copil?
O fi mâncat azi? Dar mâine o avea ce mânca?

O fi râs azi copilașul ăsta?
O avea jucării? Oare unde doarme diseară?

M-am uitat minute in șir la poză și m-am gândit la fiul meu. Exact așa mă pupă el seara când adorm înaintea lui la televizor.
Și când il pup eu încă îi mai simt mirosul de lapte.
Ce norocoși suntem !

Totul este natural. Copilul are nevoie de un cămin, de hrană, de familie, de jucării și de dragoste. Are nevoie de cineva care și pe care să il pupe la culcare. Totul vine parcă instinctiv. Cum cățeii știu să înoate din naștere așa știu copiii să iubească, nativ…este în firea lor.

M-am uitat minute in șir la poză și m-am întrebat: Oare de ce trebuie să existe așa ceva? Oare de ce un stat european nu reușește să aibă grijă de proprii copii?

O poză face cât o mie de cuvinte.

Recunosc că după ce m-am uitat la această poză parcă îmi venea să iau sticla de lângă omul beat și să-i dau cu ea in cap :

-Scoala bețivule! Mai bine cumpără niște lapte.

O mie de gânduri mi-au trecut prin cap, unele dintre ele nu le pot exprima.

Dar, o poză face cât o mie de cuvinte.

Când mă uit la poza asta mă încearcă aceleași sentimente ca atunci când văd poze cu copiii din Siria.

M-am uitat minute in șir la poza asta și mi-am dat seama incă odată că viața nu este corectă dar și că abia aștept să îmi strâng copilul in brațe.

O poză face cât o mie de cuvinte. Trist.

Puternicul „jurnalist” care m-a făcut penal

În urma unor întrebări primite pe legea 544/2001 ( legea privind informațiile de drept public) in care mi se cerea să spun ce persoane au fost angajate în ultimele șase luni la clubul sportiv al primăriei, unde ocup funcția de director, bloggerul liberal, fost jurnalist, a tras concluzia că sora mea ar fi angajată de mine ca antrenoare la acest club al primăriei. Afirmație total falsă și fără niciun fundament.

S-a pus repede la calculator și a scris pe blogul său personal un articol mincinos și calomniator la adresa mea, acuzându-mă de conflict de interese penal, lansându-l in lumea credulă a FB-ului.
Articolul mincinos și-a făcut efectul. Câțiva apropiați m-au întrebat surprinși de cele citite în mediul on line, despre mine.

I-am trimis un drept la replică, in care i-am explicat că sora mea este antrenoare la alt club , nu la cel unde sunt eu director , și i-am solicitat să il publice pe același blog in care a mințit cu nerușinare. Bineînțeles că nu a făcut asta.

Falsificatorul din imagine ( pentru că este un om care falsifică adevărul) a mai pierdut in trecut ceva procese tot pe aceeași temă: calomnie și afirmații mincinoase….Deci este expert in asta.

Mincinosul din imagine ( pe numele lui Ionuț Avram) este un apropiat al celor care au organizat Festivalul Theaterstock , in urma căruia s-a lăsat cu un dosar la DNA.

De pamfletat am pamfletat și eu mulți, chiar nu sunt demn de milă, dar între parodie și calomnie este o diferență mare.

Dacă ar scrie pamflet despre mine, puternicul jurnalist ( pentru că se vede clar că a făcut mai mult de cinci flotări în viața lui)  și dacă m-ar lua în râs nu m-aș supăra dar să mă acuzi de conflict de interese cu iz penal, fără să te documentezi, mie personal îmi arată ce fel de ziarist ești.

PS : Mare atenție, cel puțin un calomniator umblă liber pe FB !

Diferența dintre mine și soție

Acest articol este conceput pe bancă, mâncând un biscuite Eugenia și mirosind micuțul buchet de flori pe care l-am cumpărat soției cu mari eforturi financiare, de 8 Martie.

Nu doar stau pe bancă, ci stau și mă gândesc : ce diferență este între bărbați și femei !
Spre exemplu intre mine și soția mea.

Pentru mine, băiat simplu de la țară, sau mă rog, cu profil de țăran, șamponul tre’ să fie și apă de gură și gel de duș și dacă se poate și pastă de dinți. Pentru economie de timp și bani. Ea, citește și eticheta , citește și pe fundul recipientului și face și un resarch pe google să afle despre produsul cu care se spală pe păr.
Mai mult, pentru eficacitate, eu când fac duș aș spăla și vasele in cadă. Tot pentru economie de timp.

Eu ies in 10 minute din casă, devenind astfel cel mai rapid bărbat din lume. Fără să se stabilească asta la vreo probă sportivă a Jocurilor Olimpice. Ea, face 10 minute doar intre camerele apartamentului, se privește în fiecare oglindă sau geam in care își poate admira silueta și deși calcă că o gazelă tot mai șoptește nemulțumită : Ah, ce m-am îngrășat !

Eu, trec prin fața cuptorului , mă uit prin geam, văd friptura rumenită inăuntru și pe mine grăsuț oglindindu-mă in sticlă : Eheee, ia uite ce sărbătoare de băiat !
Ia uite băăă, ce frumos e mușchiulețul astă de la gambă, mânca-l-ar tata pe el!
Un pic de chelie, un pic de burtică, dar frumos cu spume.

Eu plâng ca un pui de lele la filmul Titanic. Ea plânge când vede documentare cu copii săraci.

Dar, facem și lucruri împreună : ne uităm pe Kanal D la serialul turcesc, Kosem. Fiecare cu viziunea lui :

-Băi, sultanul astă ce tare e ! În fiecare zi are câte o cadână . Iar joia pe cea preferată.

Ea spune : – Dacă ești meltean poate eu voi fi sultană și tu eunuc.

Și Industria hainelor face eforturi mari să ne apropie, dar eu mă țin tare. Cu blugi mulați, de balerin nu mă împac bine deloc. Cu lac pe unghii nu mă dau și epilat nici atât nu sunt. Sprâncenele sunt naturale. Noroc că nu sufăr de monosprânceană ca Andrei Pleșu.

Eu dețin un costum negru și 10 treninguri.
Ea are rochițe și fustițe de nu știe fii’miu să numere. Plus pantofi, cât China locuitori.

Când trebuie să plec in deplasare eu îmi fac bagajul in 10 minute. Arunc hainele grămadă și între ele un bidon de vin de țară. Fiind destul de bine organizat, apă minerală pentru șpriț nu iau. Sunt destul de inteligent să știu că găsesc oriunde mă duc.

Pentru ea, ca să își facă bagajul pentru un weekend la munte îi trebuie intervenția stiliștilor, a caselor de modă, semnătura familiei dar și avizul unui profesor in orientare turistică.

Eh, din partea mea de 8 Martie mai bine i-aș da banii pe flori, dar nu se poate. Le testează mirosul, îmi privește gestica când i le ofer și calculează durata cât este ținută în brațele.

Eu nu-s așa. De ziua mea când îmi dă cadou, eu nu verific ce am primit, ci ii spun eficient :
– Hai iubito-n dormitor să-ți văd marca blugilor!

Mă scuzați, trebuie să plec. Pe bancă nu mai pot să stau. Eugenia mi s-a terminat și simt cum se ofilesc florile. Plus că trebuie să înceapă și filmul Kosem de pe Kanal D 😉

La mulți ani, femeie !

Eu vă salut ………..dulce-acrișor,
Adrian sunt………………antrenor.

Macaci la mitingul din Bacău

Atențiune, urmează un pamflet !

Prolog : Mă grăbesc, tre’ să ajung la o petrecere organizată in cinstea zilei de naștere a unui prieten. Nu stau mult aici. Scriu repede.

Nu mai spun nimic despre protestele din aceste zile. Nu am nicio șansă să schimb părerile oamenilor. Sunt deja formate.

Vreau doar să atrag atenția că au scăpat de la Zoo câțiva macaci care s-au amestecat printre oamenii de rând.

Le dau nume, pentru că aveau plăcuțe la gât :

Cu numărul 1 pe tricou:
Chirilescu, fost membru PDL, pupător de inele la Mâcâială. Actual activist înrăit al societății civile. Pupător de clanțe la primar. Băgator în seamă în ședințele Consiliului Local. Deținător de telefon performant cu baterie cu viață lungă pentru live-uri pe FB. Face live-uri și când se scarpină la cuc.

2. Piciu…Pardon, Pichiu. Fost membru „Manolache” apoi membru PRU.  S-a cerut în PSD înainte de alegerile locale via Buhuși (prietenii domnului Pichiu știu de ce). Actual membru de varză al societății civile. Băgator în seamă pe la sediul PSD , in noaptea când primarul Bacăului a câștigat alegerile.
La ultima ședință de CL în care am fost președinte, râdea exact ca o maimuță in timpul ședinței, de am vrut să chem îngrijitorii de la zoo să-l ia acasă.

3. Dorneanu. Fost membru PNL, apoi M10-cist.
A candidat pentru postul de primar la alegerile trecute. A luat 1000 de voturi. Cam atât lua băiețelul meu de opt ani, dacă candida. Sau mai mult.
Alt activist înrăit al societății civile. Și astă pupător de clanțe la primar.

4. Robert Olandezu’. Membru de onoare al grupului de macaci. Șeful galeriei de fotbal. Galeria fără echipă. Actual șeful macacilor. Aghiotant al lui Manolache.

Și la final, dar nu ultimul: Gabriel Lupu Stănica. Membru PNL, fost director peste tot in Bacău. A fost surprins în mulțime strigând : „Huoooo!! Jos, hoții !”. O făcea cu o oglindă în față. De menționat că acest macac are șapte dosare pe rol cu Clubul sportiv al primăriei unde a fost patron…Pardon, director.

PS: Solicit de urgență conducerii Grădinei Zoologice să își adune macacii de pe străzi.
Lăsați oamenii de rând să-și manifeste nemulțumirile în mod democratic!! Oamenii simpli și curați.

Macacilor!

Eu vă salut…………. dulce-acrișor.
Adrian sunt…………………antrenor.

Am demisionat din funcția de consilier local

Mulțumesc celor care m-au votat la alegerile locale din iunie 2016.

În cele șapte luni cât am fost consilier local am incercat să îndrept unele nedreptăți in special din domeniul sportului. Domeniu în care eu activez de 30 de ani.

Am reușit să-mi conving colegii pt alinierea premierilor antrenorilor la nivelul celor ale sportivilor. Pentru rezultatele deosebite premiate strict de consiliul local. Excepțiile.
Astfel am eliminat o discriminare, îi pot spune și un HCL învechit și prăfuit.

Refacere și recuperare pentru sportivii de performanță , la Bazinul de Inot…gratis. După niște criterii bine stabilite, zic eu.

Antrenamentele pentru natația de performanță, gratis. Deocamdată doar pentru cluburile de stat, cele fără scop lucrativ.
Lucru foarte important pentru antrenorii de performanță de la secțiile de înot și sărituri.

Festivalul de tineret de la Ruhr și „Bacău-oraș european al sportului” sunt două dintre proiectele în care am fost direct  implicat și în care mă voi implica pentru a le duce la pune în aplicare. Atât cât va ține de mine.

Am participat la workshop-uri și ședințe pe teme sportive atât în București cât și în Germania.

Și cel mai important : l-am făcut pe instructorul Pilat să nu mai țipe la copii și la publicul din Bazin. 🙂

În toate aceste proiecte am fost implicat intr-un fel sau altul. În unele direct in altele cu sprijinul colegilor mei.  În frunte , bineînțeles, cu primarul orașului, Cosmin Necula.

Nu e mult dar nici puțin. Sunt încă foarte multe lucruri de făcut. Foarte multe.

Am hotărât să candidez pentru funcția de director al Clubului Sportiv Știința Municipal Bacău ( club al primăriei).

Candidatura mea pe acest post vine cu convingerea că la acest club se pot face lucruri frumoase, in special pentru copiii Bacăului, dar nu numai.
Foarte multe lucruri ( dar nu toate) care s-au întâmplat la acel club eu le consider anormale. Mai ales până în anul 2015.

PS : pt detractorii mei : (și sunt câțiva pe care i-am câștigat cu sudoarea frunții și prin blogul meu in special de pamflet ) … voi continua sa scriu pamflet atât cât îmi va permite timpul.

Hai, Bacăul!

Fenomen nemaiîntâlnit in Bacău : ninge !

Mi-am folosit hipocampul ( parte a creierului responsabilă cu memoria) și mi-am adus aminte cum atunci când eram mic mergeam în zăpadă până la gât.

Mă trimitea mama la antrenament dimineața la ora 7, și ca să ajung la Bazinul de Inot, treceam efectiv printr-un fel de tunel de zăpadă. Când ieșeam, până acasă aveam țurțuri la nas…dar mie mi se părea o aventură.

Mașini erau puține și oamenii mai mergeau pe jos. Nu știu dacă era comod sau nu, dar așa stăteau lucrurile.
Ningea și era firesc. Cu Mama Natura nu te pui.
Cred că știm cu toții ce ierni au prins părinții noștri sau bunicii.

În zilele noastre, la 50 cm de zăpadă se instalează panica și nu mai știm pe cine să înjurăm. Ba pe primar, ba pe prim-ministru, ba pe toți sfinții.

Adică îmi dă senzația că nu putem să punem mâna pe lopată și să ne dăm zăpada din fața blocului. Nu putem să mai lăsăm mașina un pic, dacă se poate. Nu putem să fim mai relaxați și să luăm lucrurile așa cum sunt. În ianuarie este iarnă.

Desigur că autoritățile locale trebuie să își facă datoria și să se ocupe de deszăpezire, fără îndoială. Asta nici nu se discută. Nici nu trebuie să fim retrograzi și trebuie să evoluăm. Este firesc să avem destule utilaje care să ne ușureze viața.
Doar că parcă îmi dă senzația că suntem prea cusurgii când nu trebuie, prea comozi și prea neînțelegători.

Ninge, să moară primarul, să spânzurăm vice primarii !!!

Cei mai vocali, desigur, sunt deontologii care nu suportă culoare politică a echipei din fruntea primăriei. Aceștia, oameni de toată izbânda și buni părerologi…mai ales pe FB, le-ar da mozol zilnic primarului și viceprimarilor, dar, dacă s-ar putea să vine ei ( edilii) pe strada lor , că să nu fie nevoite valorile perene să se deplaseze până la primărie și se le aplice mozolul mult meritat…

Am putea să ne rugăm cu toții să nu mai ningă niciodată, dar atunci vom da vina pe edili că nu mai avem iarnă și e urât și ne ia nostalgia copilăriei.

Am putea să ne dorim ca toate străzile, trotuarele și șosele să fie ca in palmă, când ninge și să avem zăpadă doar unde vrem noi, intr-o curte undeva, să putem face un bulgăre-doi. Dar nu este posibil.

Eu zic așa : Jos primarul, jos viceprimarii, din cauza lor in Bacău s-a instalat un fenomen nemaiîntâlnit : Ninge !

PS : Alooo, primăria! Se poate câteva grade mai mult în termometre ? E cam frig afară.

M-am dat cu punga pe pârtia de la Slănic

Da, avem pârtie de schi la Slănic Moldova făcută de Consiliul Județean Bacău. Pentru prima oară de când a fost făcută , am urcat și eu cu telescaunul. Am mai avut o tentativă acum doi ani dar era aglomerație ca la reduceri la Mall și am abandonat inițiativa.

Aer curat, peisaj frumos, zăpadă.

Totul la numai o oră de condus din Bacău. Lucru foarte bun. Pârtia nu este cea mai performantă. Adică, pentru unul că mine, cum eram in tinerețe, când aveam pușcă și cureaua lată și  schiam din vârful dealului, din Poiana Brașov (unde pârtia este foarte abruptă și cu dâmburi și gheață de multe ori) iar după o săptămână de schiat ajungeam să număr doar două sau trei izghituri…. pârtia Nemira din Bacău este de încălzire.

Totuși, este perfectă pentru începători, pentru cei ce nu au mai schiat de mult, pentru cei ce nu sunt avansați, pentru copii și în plus este la îndemâna. La doar o oră de Bacău. Lucru mare, spun eu.

Alberto Tumba, subsemnatul, ce pe vremuri era fiul munților, acum, deranjat de o hernie de CD, ( de teamă să nu ajung direct pe masa de operație din cauză unei posibile mișcări bruște la schi) nu am mai pus schiurile in picioare.

Am oprit la cabana de sus, unde erau cabanoși drăguți și muzică bună, am băut un vin fiert ca să prind curaj, și m-am dat cu talent pe pungă, pe pârtia mică special amenajată pentru săniuș. Ușor, bătrânește.

Ce nu mi-a plăcut este faptul că nu nu există un traseu de coborât pe picioare. Ar fi fost aur pentru sportivi. Așa cum există Drumul Roșu in Poiana Brașov.

Deci nici nu poți urca pe picioare, nici nu poți coborâ. Poate în viitor se va face. Atunci cred că se vor imbulzi sportivii să urce muntele pe picioare și să-l coboare. Lucru foarte important in pregătirea sportivă.

Pentru oamenii de rând, pârtia Nemira este un mare câștig. Mare lucru. Totuși nu toți știu să o folosească corespunzător și să profite de ea la maximum. Am rămas surprins să văd oameni fumând in telescaun. Ce o fi in capul lor? Cu mucișori la nas și cu mâinile înghețate, ei fumau. Care o fi plăcerea?

Am rămas paf, siderat , să văd oameni chiar pe pârtie fumând. Asta chiar mă depășește și mi se pare ceva de domeniului științifico-fantasticului.

Păi să te duci tu să faci oleacă de mișcare la altitudine, să te duci să pui sângele în mișcare și să tragi aer curat in chept…..Și să strici totul cu fum de țigară? Asta nu pot înțelege. Păi mai bine stai jos în stațiune…Faci grătar cu mici și bere și bagi rahat în plămâni…că mă iau nervii.

Lăsându-i pe oamenii „educați” deoparte ( pe cei ce fumează in telescaun și pe pârtie) vă recomand pârtia Nemira, in primul rând pentru că este aproape de orașul Bacău. Este la îndemână chiar să pleci din Bacău dimineața și să te întorci seara.

Publicitate : Nemira, ieftin și bun ! 😉

De astăzi performanța are gratuitate

Ca și antrenor coordonator de natație m-am lovit de foarte multe ori de problema banilor pentru acrivitatea sportivă.

Din nefericire, in ultimul timp bugetul cluburilor de stat, primit de la MTS ( Ministerul Tineretului și Sportului), s-a micșorat de la an la an.

La fel și bugetele secțiilor pe ramuri sportive.

Spre exemplu, secția de înot a primit buget 350 milioane lei ( vechi).
Plata chiriei bazinului pentru antrenamentele de performanță ajungea undeva la 300 milioane ( vechi) pe an. Asta a afectat enorm pregătirea sportivilor iar necesarul pentru a sprijini tot ceea ce înseamnă activitate sportivă de performanță, a fost subțire.

La polul opus, cluburi private de înot ce au accesat fonduri pe legea 350, au întors banii cu lopata.
Cred că timp de 5 ani, m-am luptat cu cei din vechea administrație să-i conving să ne ajute.
Am încercat cu frumosul, cu mila, am încercat cu presa, am încercat in tot felul de ședințe, am încercat mai dur….degeaba, niciun rezultat.
În tot acest timp prin diferite săli de sport atârnau frumos bannere cu sloganul ” Primăria susține sportul de performanță”.

Am încercat să le explic că singura cale legală prin care Primăria și Consiliul Local ar putea ajuta cluburile de stat, ar fi să sprijine activitatea sportivă de la Bazinul de Înot ( fiind al primăriei) prin scoaterea plății chiriei pentru antrenamentele de performanță.

Știu cluburi fantomă, prietene fostei administrații care au încasat milioane, dar care erau paralele cu sportul de performanță.

Timp de opt ani am primit același răspuns de la vechea administrație când îi rugam să ne ajute pe noi cei din adevăratul sport de performanță : NE PARE RĂU, NU SE POATE !

Ei, iată că se poate !

In noua grilă de taxe și impozite ( ce a fost votată în ședința de astăzi a Consiliului Local) pentru anul 2017, după atâtea și atâtea probleme din cauza chiriei de la Bazinul de Înot, această taxă, a dispărut. Am purtat o discuție amplă și argumentată cu primarul orașului, Cosmin Necula și a hotărât să scoată această taxă.

Domnul primar Cosmin Necula a înțeles perfect importanța acestui sprijin și a venit in ajutorul celor din natația de performanță prin scoaterea acestei taxe sus menționate.

ABIA ACUM PRIMĂRIA SUSTINE NATAȚIA DE PERFORMANȚĂ !

Mai mult, sportivii de performanță din diferite sporturi, care folosesc Bazinul pentru refacere, au acces gratuit. ( În baza unor criterii bine stabilite)

Pensionarii vor avea și ei beneficii la Bazin, persoanele cu dizabilități, la fel.

Iată că se poate !!!

Laudă-mă gură, că iți dau friptură!

M-am gândit eu, cu inteligență din dotare, dacă tot mi-a dat D-zeu blog, să-l folosesc și acum.

De ce să mai aștept să scrie presa despre mine și despre rezultatele mele pe plan sportiv? Scriu singur 😉

De ce să fiu eu modest? N-are rost.

Așadar, anul acesta , la clubul unde sunt angajat ca antrenor ( SCM Bacău) , club in cadrul căruia funcționează 15 secții pe ramuri diferite de sport, m-am clasat pe locul al 3-lea in topul primilor 10 cei mai buni sportivi și antrenori.
Mai mult, tot cu sportivul meu, Ronțu Alin, ne regăsim și în topul primilor 10 sportivi ai județului Bacău. Top realizat de către Direcția Județeană de Sport și Tineret.

A dracu’ chielea pe noi. Facem și politică și programe sportive pentru cetățenii orașului și sport de performanță.

Da, laudă-mă gură că iți dau friptură!

Vă mulțumim pentru felicitări și încurajări….In special ‘ dujmanilor’. 🙂

Hai, Bacăul !