Personal m-am tot plâns public de lipsa condițiilor pentru pregătirea sportivilor, de antrenorii care nu corespund, dar am şi menționat despre antrenorii foarte talentați.
In acest mirobolant articol vreau să transmit părerea mea despre unii părinți ai sportivilor care practică sportul de performanță.
Există o categorie a părinților, care din păcate, se inmulțeşte cu viteza trenului de pe linia magistrală Bucureşti-Timişoara. Părinții care nu reuşesc să vadă, nici dăcă li se dă o lupă binoculară, adevăratele câştiguri ale copilului atunci când practică sportul de performanță. Ei, părinții, urmăresc cu ochi de vultur câştigul financiar al copilului incă de la vârste fragede, dacă s-ar putea din pruncie. Dacă valuta nu vine repede şi continuu aceşti părinți,( rău orientați, părerea mea ) nu mai văd rostul practicării sportului de performanță. Trăiesc sub deviza :” Eh, la ce să-l mai fi lăsat, muncea o grămadă şi câştiga puțin !? ”
Se pierd din vedere lucrurile bune pe care le poți câştiga făcând sport şi care nu sunt palpabile :
– spirit de competitivitate;
– copilul invață sa câştige dar să şi piardă;
– işi dezvoltă capacitatea şi ambiția de a-şi atinge țelurile;
– socializează;
– călătoreşte;
– devine ordonat şi organizat ;
– câştigă sănătate mentală şi corporală;
– işi fixează o alimentație sănătoasă;
– işi formează o ținută/postură frumoasă;
– dezvoltă personalitatea iar pentru copiii introvertiți este un mod de a invăța să-şi exprime gândurile şi sentimentele;
– invață să-şi invingă frica;
– se contureaza caracterul si mentalitatea;
…etcetera.
Toate aceste lucruri rămân, sunt ireversibile şi rămân tatuate pe creierul sportivului devenind un ghid pentu tot restul vieții. Acesta este MARELE câştig !
In țările mai dezvoltate, părinții plătesc lunar o sumă considerabilă de bani pentru ca progenitura lor să beneficieze de aceste ” bunătățuri ” .
Deci , ( unde „deci” inseamnă ” in concluzie” ) , lăsați copiii să facă sport de performanță !
Marii campioni au ajuns la acest statut nu gândinu-se la câştigurile financiare, ci din ambiția de a face sport şi a fi cei mai buni.
Lăsați câştigurile financiare pe planul doi şi concentrați-vă pe ele la vârsta potrivită.
Desigur categoria de părinți menționată mai sus, in minunatul articol, nu are majoritatea in „parlamentul părinților ” şi sper, spre binele copiilor, să nu se perpetueze.
Eu vă salut………dulce-acrişor.
Adrian sunt…………..antrenor.
Felicitari pentru articol ! Asa este in realitate …din pacate . Al meu urmas face inot de performanta in fiecare zi iar eu ca un tata cuminte mai ajung vinerea pe la antrenamente . Langa mine doi barbati-parinti vorbeau despre copiii lor care erau adusi la inot pentru ca nu stiu ce antrenor de fotbal de la Steaua le recomandase asta . In circa 2-3 minute discutia lor ajunsese la cum o sa prinda copiii lor, datorita inotului care te dezvolta bine, ”echipa mare a lui becali” si ca vor castiga o gramada de bani . In acel moment m-am departat un pic scarbit de atitudinea lor, dorind sa nu mai aud ce aberatii spuneau si in acelasi timp mi-am amintit un alt articol dintr-un ziar in care un jurnalist se intreba daca nu ar fi mai bine ca atunci cand dorim sa avem un copil sa mergem la autoritati si sa dam un examen ca la scoala de soferi . Din pacate unii dintre adulti nu ar trebui sa aiba copii …