Sportul, atât în România cât și în orașul nostru, Bacău, suferă. Infrastructura ne omoară și lipsurile sunt multe. De ce? Eu nu pot da un răspuns final, dar pot să-mi dau cu părerea.

Cred că foarte mulți ani ne-am uitat într-o direcție greșită și banii, foarte mulți la număr, s-au cheltuit pe investiții pe termen scurt. Insăși activitatea sportivă fiind de multe ori o investiție pe termen scurt.

Personal conduc un club al municipiului care până să ocup eu postul de director nu avea viziunea selecției copiilor băcăuani și 75% dintre sportivii clubului erau aduși de la alte cluburi sportive din țară…. bineînțeles pe banii băcăuanilor. Dacă un club finanțat din banii contribuabililor nu poate sprijini copiii băcăuani, atunci cine trebuie să o facă?

A venit momentul unui restart. A venit momentul să trecem cu franchețe și sânge rece peste comoditatea UNOR antrenori și peste interesul lor primordial ….banii.

Idiosincrazia UNOR antrenori față de acest restart se poate simți pe rețelele de socializare.

Este clar că de la nivel național, alții, poate mai deștepți ca noi, spun că epoca asociațiilor private întreținute în bloc de la stat a încetat. Există această viziune corectă, pe care nimeni n-a avut temeritatea să o aplice până acum.

De mulți ani, zeci de asociații s-au transformat în zombi, adevărate asociații moarte, de partid, care emit acte și finanțează loturi mediocre în pregătire.

Problema nu sunt neapărat banii risipiți de asociațiile sportive, care-s puțini, ci faptul că se întreține o stare păguboasă, un monopol al incompetențelor.

E puțin probabil să revenim în top la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale câtă vreme banii sunt garantați și ei iau calea unei performanțe fictive ca semnificație.

Este vorba despre osificare. Și despre împiedicarea evoluției.

Foștii șefi ai Comitetului Olimpic Sportiv Român, Octavian Morariu și Ioan Dobrescu, aveau dreptate când spuneau, încă de la Londra 2012, că baza de finanțare a performanței trebuie să vină din zona privată, iar bugetele MTS, a cluburilor și a asociaților de acum ar trebui să fie dedicat sportului PENTRU COPII ȘI JUNIORI.

Din proprie experiență spun, cât de greu mi-a fost să găsesc antrenori de copii care să depisteze, să selecteze și să formeze grupe de copii.
Am reușit în șase luni să aduc la clubul primăriei 150 de copii. Nu am realizat minuni. Numărul incă este foarte mic, dar , este un inceput și am depășit cu mult nivelul de copii legitimați până acum la Clubul Municipal, care se apropia de zero.

Este momentul unui restart, este momentul de întârire a infrastructurii ( ce necesită timp și răbdare) este momentul decuplării mediocrității de la buget. O idee care există în mintea multora, însă stă acolo și așteaptă.

Cred că proiectele pe legea 350 pentru sportul de performanță, cea a finanțărilor nerambursabile de la stat , trebuie să dispară. Noile contracte cadru pentru activitatea sportivă trebuie să le ia locul iar banii din mediul privat trebuie să sprijine echipele de seniori de fotbal, volei, handbal, etc.