Cristina a Bacăului

Nu am o cultură muzicală vastă . Nu sunt nici un mare critic muzical. Nu am o inteligență muzicală care l-ar face invidios pe maestrul Celibidache dar… imi place muzica fado.

Muzica fado își are originile in secolul al 19-lea, in Lisabona, Portugalia…

Fado este caracterizat prin melodii melancolice și versuri tânguitoare, Fado este o muzică sumbră, dar profundă. Pe un sentimental și melancolic in zodia Pești, ca mine, il poate impresiona până la lacrimi.

Nu de mult am descoperit că avem pe cineva in Bacău care cântă muzică fado…Cristina Dăscălescu.
Profă de română la un liceu din Berești-Bistrița, județul Bacău.

Mi-a fost recomandată de un prieten, Fido, și de atunci când bem un pahar de vin, in noapte târziu, ascultăm melodiile ei pe YouTube. Pe repeat.

Curios să o aud live, am fost sâmbătă seara la Teatrul Bacovia, unde a ținut un recital și totodată o odă adusă Mariei Rodrigues… mama fado-ului.

Fără sa fiu expert mi-am dat seama încă de la prima melodie că ea cântă mai bine, mai clar si mai corect decât înregistrările de pe YouTube.

Tot fără să fiu expert mi-am dat seama că este un stil de muzică greu de cântat si că trebuie să te naști cu asta, să fii inzestrat cu înclinația spre fado.

Sala plină, câteva fete tinere, dar majoritatea de vârsta a doua.
Muzica fado este o muzică extrem de pătrunzătoare iar Cristina Dăscălescu interpretează perfect.

Ascultând-o, prin cap imi treceau tot felul de nedumeriri.
Oare de ce Cristina Dăscălescu este aproape anonimă in Bacău?
De ce nu este promovată cum trebuie și de ce un talent înnăscut pentru fado umple doar micuța sală a Teatrului Bacovia?

Eu cred cu tărie ca dacă Cristina Dăscălescu a ridicat in picioare atât jurații de la emisiunea Românii au talent, cât si publicul din sală…cu o promovare bună, ea poate umple Sala Palatului.

Dacă Mariza, cea mai cunoscută cântăreața contemporană de muzică fado, a concertat anul trecut la București și a umplut Sala Palatului, eu cred ca și Cristina ar putea să o facă.

Desigur, cu o echipă bună in spate.

Sâmbăta seara am plecat fericit de la Teatrul Bacovia, pentru că există Cristina Dăscălescu in Bacău.
Sâmbăta seara pentru aproximativ o oră am fost fericit.

Duminica mi-am inceput-o cu gândul la Cristina Dăscălescu și la muzica fado.

Și dacă Suedia a avut-o pe Cristina,  regina Cristina. Cristina a Suediei.
Pentru mine de aseară, Cristina este regina Bacăului. Cristina a Bacăului.

Mulțumesc, Cristina! Mulțumesc pentru că exiști!

Obrigado, Cristina! Obrigado por sair!

Bacăul invadează Moscova

Impreună cu sportivul meu, Alin Ronțu, dublu medaliat cu bronz in cadrul Campionatelor Europene de juniori, de sărituri in apă, voi invada Moscova in incercarea de a o cuceri.

Mai exact, Liga Europeană de Natație a selectat cei mai buni 24 de de săritori in apă -juniori, băieți și fete- din Europa.
Un cantonament centralizat pe listele căruia „lunetiștii” băcăuani se află pe locul al 7-lea.
Așadar, timp de o săptămână vom incerca să campăm și să supraviețuim iernii rusești.

Nu este prima bătălie dusă in Moscova. Sportivul meu, Alin Ronțu, a mai cucerit o medalie de bronz la un Camp. European in aceeași bază sportivă ultra modernă. Dar, atunci rușii au ocupat primele două locuri. Am pierdut o bătalie. Neam ( am scris corect) intors acasă, și-a vindecat rănile și i-a atacat, acum, din nou.

Vom intra in Rusia prin spațiul aerian, cu armele secrete ascunse in bagaj, incercând să-i prindem intr-o ambuscadă. Eu cu două sticle de vin roșu de Budurească și sportivul cu o cutie de biscuiți Eugenia.

Acolo, vom incerca, in spațiul maritim, in hotelul de lângă Bazin, să facem față forței rusești. Eu la vodca rusească, sportivul renumitelor sortimente de ciocolată.

Hai, Bacăul ! Davai, Bacău !

Ce am făcut pentru inotul băcăuan

Am simțit in ultima vreme presiunea unor oameni rău intenționați, sau unii rău informați.

Vreau să le explic ceva:

Eu nu răspund de Bazinul de Inot, nu eu iau decizii acolo. Da, Bazinul nu funcționează cum ar trebui. Nici pe partea administrativă și nici pe parte de activitate sportivă.

Probleme nu sunt de un an jumătate, de când este Necula primar. Problemele sunt vechi, de 5-6 ani, s-au cronicizat și sunt tot mai greu de rezolvat. Dar se vor rezolva.

Pe activitatea sportivă cred că patronul Clubului Nautica trebuie să înțeleagă că Bazinul nu este numai pentru el. Sunt vreo cinci cluburi acolo și vreo 10 antrenori.
Cred că trebuie să înțeleagă că plata chiriei culoarelor, pentru inițierea pe bani, trebuie să fie clară…nu ambigua cum a fost până nu demult. Activitate care aduce bani pe bandă rulantă pentru unii dar, din punctul meu de vedere, și mari prejudicii Primăriei.

Bun. Pentru că m-am săturat de toți plângăcioșii care pun ca o perdea inotul și nu iși urmăresc decât interesul personal….BANUL, am să scriu punctual ce am făcut pentru natația băcăuană in opt luni de directorat :

– am adus la Clubul primăriei incă trei antrenori de inot. Antrenori cărora li se susține activitatea ( cheltuieli privind participarea in competiții, cantonamente, echipament, premieri in bani, etc)

– am transferat de la Clubul privat Nautica 16 copii. Pentru ca ei să nu mai plătească nimic. Să nu mai dea bani părinții pentru plata chiriei Bazinului. Pt competiții, etc.
– o parte dintre acești copii și antrenorul lor ( care activează și pt Nautica) , Jitaru Sabin, au fost premiați in bani. Pt că meritau și pentru că permite legea.

Ei sunt singurii copii, de 12 ani, premiați de vreun club din Bacău.Și acela este clubul primăriei. Celelalte cluburi axându-se doar pe sportivii mai mari.
Cel mai mare premiu al unui puști de 12 ani a fost de 3500 lei.
Menționez că in Bacău sunt medaliați la Europene și Mondiale care nu au primit mai mult de 7000 lei.

Clubul Primăriei in cei șapte ani de existență nu a avut o politică axată și pe copiii băcăuani, dar o fac eu acum.

– am trimis pe banii Clubului ( pentru că permite legea) un al puști talentat, pe care l-am transferat de la LPS Bacău, la Clubul primăriei….o lună in Franța in pregătire.

– inotătorii cărora legea le permite primesc lună de lună, medicamente, alimente și indemnizație sportivă ( in bani) ;

Menționez că la alte cluburi sunt medaliați la Europene și Mondiale care nu primesc așa ceva.

– inotătorii Clubului Sportiv al Primăriei Bacău, au primit pentru prima oara, echipamente de prezentare;

– sunt in discuții avansate pentru a-l transfera pe Dani Martin ( cel mai bun produs al natației băcăuane, la masculin ) la Clubul primăriei. Vreau să fac acest transfer pentru a susține activitatea unui sportiv băcăuan cu un potențial foarte mare, care in prezent este foarte puțin răsplătit pentru medaliile obținute.

Din nefericire, dar și argumentat, nu am făcut nimic pentru ramura de sport din care provin : sărituri in apă.

Pentru că nu sunt Făt Frumos, eu nu pot face in șapte luni de directorat ce n-au făcut alții in șapte ani.

Sunt foarte multe de făcut. Nu voi putea eu niciodată să le rezolv pe toate, dar câteva lucruri pot afirma cu tărie :

Copiii băcăuani au prioritate. Voi susține performanța fără să mă gândesc de două ori. Voi susține cu tot ce pot antrenorii adevărați !
Impostorii și antrenorii care se folosesc de sport doar ca să ajungă la bani, in fața mea nu valorează nimic.
Nu mă las și nu mă voi lăsa intimidat de toți lingătorii de clanțe pe la politic sau pe la oameni influenți. Acelor oameni influenți trebuie să li se spună adevărul și ei trebuie convinși să ajute sportul in general, nu interesele personale ale unor antrenori care transmit un adevăr trunchiat.

Sportul este sport și nu se face pe relații. Este pe rezultate și respectarea unor reguli.

Doar antrenorii adevărați știu că sportul inseamnă reguli pe care le respectă cu strictețe și ușurință.

Când sunt dați afară, incompetenții urlă cel mai tare

De șapte luni sunt directorul clubului sportiv al primăriei.
Încă din prima zi de directorat am fost avertizat să scap de un șarpe. Un om despre care mi se spunea că are caracter indoielnic. De la antrenori, la oameni din presa , m-au avertizat să fiu atent cu Victor Eugen Mihai. Un caricaturist a cărui cea mai reușită caricatură este chiar persoana sa.

Nu m-am luat după gura lumii și am zis să-i dau mai multe șanse deși știam că este un om dator vândut unor antrenori și oameni politici.

Șarpele din imagine avea un contract de consiliere media.
El scria niște telegrame scurte pe site-ul clubului primăriei de ochii lumii dar, în paralel , pe banii clubului, era trimis în deplasări la competiții sportive. Cu materialul acumulat își dezvolta de fapt, site-ul lui personal. Păpa bine, dormea bine, echipament sportiv asigurat, mai încasa și un plic (cu câte o felicitare) de la antrenorul care trebuia, și viața era frumoasă.

Șarpele se credea moștenitorul clubului de partid și nu accepta să se apropie altcineva de el.

Acum, șarpele este supărat tot și a jurat răzbunare.

Micul incompetent, in urma unor critici de ale mele când îi reproșam că scrie articole pe site-ul clubului, (cu dedicație ca la lăutari ) a mărturisit că îi este dator acelui antrenor căruia îi ridica nejustificat ode. Și că acel antrenor i-a dat banii pentru un proces pe care șarpele  îl are cu clubul sportiv.  Proces cu care s-a ales  In urma unui control al Curții de Conturi și un raport final care spunea  că șarpele a încasat bani ilegal de la clubul sportiv.

Cu proces, cu bani încasați ilegal de la clubul sportiv al primăriei (conform raportului Curții de Conturi, după cum spuneam) venea ca un milog, lună de lună să îi măresc salariul. Bineînțeles că nu am făcut-o.

Prietenul și sclavul lui Gabriel Lupu Stanica, liberalul care a condus acest club înaintea mea, domnul șarpe s-a dezlănțuit după ce a fost dat afară și a început să scrie gogoși și exagerări.
Chiar a făcut un cont fals pe FB, unde muncește mai mult decât muncea la clubul sportiv, pentru a scrie minciuni despre mine. Bărbat adevărat !

Este foarte posibil să îl dau in judecată.

Un consilier media care nu a fost in stare să lucreze la identitatea clubului. Să conceapă un imn, o mascotă, un nume care să nu creeze confuzii, lucruri absolut firești pentru un club care se vrea profesionist… nu poate decât să fie concediat. Un consilier media a cărui obsesie erau pliantele de mii de lei aruncate pe jos prin sală, la meciuri, a ieșit la atac. 🙂

Frumușelul din imagine după ce a fost concediat a fugit cu laptop-ul clubului, un hard extern, un card de memorie și un microfon, pe care a refuzat să le mai înapoieze. Asta spune multe despre cine este el de fapt.

Pentru asta are o plângere la poliție.

Deși știam că nu va fi ușor să conduc clubul sportiv, nu mă așteptam ca în lumea sportului să fie astfel de oameni a căror pasiune și prioritate este banul.

PS : Caracterul unui om se vede întotdeauna la sfârșitul relației.

Sportul băcăuan încotro?

Sportul, atât în România cât și în orașul nostru, Bacău, suferă. Infrastructura ne omoară și lipsurile sunt multe. De ce? Eu nu pot da un răspuns final, dar pot să-mi dau cu părerea.

Cred că foarte mulți ani ne-am uitat într-o direcție greșită și banii, foarte mulți la număr, s-au cheltuit pe investiții pe termen scurt. Insăși activitatea sportivă fiind de multe ori o investiție pe termen scurt.

Personal conduc un club al municipiului care până să ocup eu postul de director nu avea viziunea selecției copiilor băcăuani și 75% dintre sportivii clubului erau aduși de la alte cluburi sportive din țară…. bineînțeles pe banii băcăuanilor. Dacă un club finanțat din banii contribuabililor nu poate sprijini copiii băcăuani, atunci cine trebuie să o facă?

A venit momentul unui restart. A venit momentul să trecem cu franchețe și sânge rece peste comoditatea UNOR antrenori și peste interesul lor primordial ….banii.

Idiosincrazia UNOR antrenori față de acest restart se poate simți pe rețelele de socializare.

Este clar că de la nivel național, alții, poate mai deștepți ca noi, spun că epoca asociațiilor private întreținute în bloc de la stat a încetat. Există această viziune corectă, pe care nimeni n-a avut temeritatea să o aplice până acum.

De mulți ani, zeci de asociații s-au transformat în zombi, adevărate asociații moarte, de partid, care emit acte și finanțează loturi mediocre în pregătire.

Problema nu sunt neapărat banii risipiți de asociațiile sportive, care-s puțini, ci faptul că se întreține o stare păguboasă, un monopol al incompetențelor.

E puțin probabil să revenim în top la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale câtă vreme banii sunt garantați și ei iau calea unei performanțe fictive ca semnificație.

Este vorba despre osificare. Și despre împiedicarea evoluției.

Foștii șefi ai Comitetului Olimpic Sportiv Român, Octavian Morariu și Ioan Dobrescu, aveau dreptate când spuneau, încă de la Londra 2012, că baza de finanțare a performanței trebuie să vină din zona privată, iar bugetele MTS, a cluburilor și a asociaților de acum ar trebui să fie dedicat sportului PENTRU COPII ȘI JUNIORI.

Din proprie experiență spun, cât de greu mi-a fost să găsesc antrenori de copii care să depisteze, să selecteze și să formeze grupe de copii.
Am reușit în șase luni să aduc la clubul primăriei 150 de copii. Nu am realizat minuni. Numărul incă este foarte mic, dar , este un inceput și am depășit cu mult nivelul de copii legitimați până acum la Clubul Municipal, care se apropia de zero.

Este momentul unui restart, este momentul de întârire a infrastructurii ( ce necesită timp și răbdare) este momentul decuplării mediocrității de la buget. O idee care există în mintea multora, însă stă acolo și așteaptă.

Cred că proiectele pe legea 350 pentru sportul de performanță, cea a finanțărilor nerambursabile de la stat , trebuie să dispară. Noile contracte cadru pentru activitatea sportivă trebuie să le ia locul iar banii din mediul privat trebuie să sprijine echipele de seniori de fotbal, volei, handbal, etc.

Prima inițiativă pentru antrenori, in CL

Screenshot_2016-08-23-13-05-43

Sunt consilier local, votat pe listele PSD-ului la alegerile locale ce tocmai au trecut.

Bineințeles că impreună cu colegii mei suntem responsabili de toate problemele municipiului Bacău.
Dar, domeniul meu de suflet este sportul, eu insumi fiind in fenomenul sportiv de 30 de ani. Mai intâi ca sportiv de performanță, apoi ca antrenor de lot național.

In şedința extraordinară ce s-a desfăşurat miercurea trecută la Centrul de Afaceri, ar fi trebuit să am prima mea inițiativă din acest mandat.

Spun ar fi trebuit, pentru că m-am retras ca şi inițiator din acest demers.

Inițiativa mea propunea modificarea HCL 147/2008, care printre altele prevede că antrenorul premiat pentru rezultate deosebite, primeşte 50% din suma incasată de sportiv. I-am prezentat şi primarului oraşului, Cosmin Necula, situația. A ințeles şi a achiesat fără să stea pe gânduri.

In această speță se evidențiază doua aspecte clare :

1. De moralitate şi echitate :
 Eforturile şi sacrificiile antrenorilor sunt cel puțin egale cu cele ale sportivilor. In primul rând, antrenorul este cel ce depistează valorile. El  descoperă şi şlefuieşte.
Antrenorul este cel  ce pentru un salariu foarte mic işi lasă copilul acasă şi petrece mai mult timp cu sportivul, atât la antrenamente cât şi  in cantonamentele de pregătire.
Antrenorul este cel ce este luat la intrebări in cazul unui rezultat prost şi este lăsat in umbră in cazul unui rezultat bun ( excepție face fotbalul) .
Desigur că nici antrenorul nu ar fi un antrenor cu rezultate bune dacă nu ar fi sportivul talentat şi muncitor şi dacă nu ar face un efort fizic dus la extrem, de cele mai multe ori.
Tocmai de aceea vorbesc de egalitate, echitate.

2. Cadrul legal :
Hotararea de Guvern 1447/2007 privind normele financiare ale activității sportive, spune clar că antrenorul poate fi premiat cu suma egală primită de sportiv.

Mai mult, in toate situațiile : Gala sportului băcăuan ( ce se desfăşoară sub egida CL) , premieri efectuate de Ministerul Sportului, de către cluburi, C.J., antrenorul primeşte premiul egal cu cel al sportivului.

Aşadar, consider oportună modificarea H.C.L. 147 din 2008, cu atât mai mult cu cât in niciun caz nu este in detrimentul sportivului ci doar permite recunoaşterea meritelor antrenorului. Parteneriatului sportiv-antrenor trebuie să fie echitabil.

Pentru că au fost rumori in spatele acestui demers şi pentru a nu lăsa loc de interpretări celor ce fac opoziție bezmetică, de dragul de a fi contra, am renunțat in a fi eu inițiatorul acestui proiect şi am predat-o altor doi colegi de ai mei ( Codrin Costan şi Doina Dragomir ) Ei au dus inițiativa până la capat. La rândul lor ei fiind iubitori de sport si in asentiment cu mine,subscriind demersului meu.
Deşi eram departe de a fi incompatibil (cum exclamau detractorii mei) la momentul inițiativei iar demersul meu era perfect legal.
Aş fi putut fi in dificultate dacă aş fi fost eu la rândul meu premiat ca antrenor. Lucru care nu s-a intâmplat. Inițiativa este pentru toți antrenorii ce ajung la rezultate deosebite şi care fac cinste oraşului nostru şi nu pentru „PFA Gavriliu Adrian”.

Interesul meu ce se invârtea in jurul acestei inițiative a fost de a indrepta o inechitate, pentru că eu ştiu foarte bine trăirile, sentimentele , sacrificiile şi viața, atât a antrenorilor cât şi a sportivilor.

Inițiativa de modificare a HCL 147/2008, a fost votată pozitiv in plen, atât de consilierii locali ai PSD cât şi de cei de la PNL şi PSRO, iar antrenorii cu rezultate deosebite pot fi premiați de acum, la fel ca şi sportivii.

Povestea continua…

Aproape de o medalie de bronz in Germania

Screenshot_2016-04-26-18-48-12

Pentru al 5-lea an la rând am reprezentat România şi Bacăul la Campionatele Internaționale de juniori ale Germaniei la disciplina sărituri in apă.

O competiție puternică unde au fost prezenți anul acesta 175 de sportivi din 25 de țări, atât din Europa cât şi de peste ocean.

Sportivul meu, Ronțu Alin, medaliat cu bronz la Campionatele Europene de Juniori de anul trecut de la Moscova,  a ocupat la acest concurs locul al 4-lea dintr-un total de 18 sportivi participanți la proba de platforma 10 M masculin.

O săritură ratată , din cele nouă diferite executate de la platforma de 10 M, l-a costat medalia de bronz.

Oamenii din lumea sportului ştiu că locul al 4-lea şi al 2-lea sunt cele mai enervante. Locul al 4-lea pentru că eşti cu un picior pe podium, iar al 2-lea  pentru că nu ai ieşit campion.

Dar, in perioada de pregătire in care ne aflăm, conform planului de pregătire prezentat Federației Române de Natație, Alin se află in grafice şi sper că la concursul de obiectiv, mai exact la Campionatele Europene de Juniori ce vor avea loc in Croația la sfârşitul lunii Iunie, să fie in forma necesară obținerii unui rezultat aşteptat.

Menționez că sportivul meu se află intr-o perioadă de tranziție, de la categoria jun. 2 ( 14- 15 ani) la categoria de juniori 1 ( 16-18 ani), el având 16 ani.

Vom participa la Riejka-Croația cu sportivi ce sunt in această categorie ( jun 1) cu 3 ani inaintea noastră, deci au experiență mai mare.

Să fim sănătoşi şi să ne putem continua pregătirea in condiții normale şi vor apărea şi rezultatele scontate in anii ce vor urma.

Următoare competiție la care ne vom deplasa sunt Campionatele Europene de Natație- seniori, ce vor avea loc la Londra la inceputul lunii Mai a acestui an. ( exact in bazinul unde s-au desfăşurat Jocurile Olimpice din anul 2012 )

Cu această ocazie, Alin işi va face debutul in  competițiile de seniori, deci aşteptările nu sunt prea mari, dar sper intr-o evoluție onorabilă ce il va ajuta in acumularea de experiență necesară carierei lui de sportiv de inaltă performanță.

Când pleci dintr-un orăşel ” costeliv” ca Bacăul, iei trenul, apoi avionul din Bucureşti şi ajungi intr-un oraş superb din Germania, la o competiție unde reuşeşti să intreci sportivi din țări precum USA, Canada, Australia, Germania, Italia, etc….unde infrastructura şi bazele sportive sunt net superioare celei din orăşelul nostru….iți dă un sentiment greu de descris, pe care oamenii superficiali nu il pot ințelege.

Hai România, hai Bacăul !!!!!!!!!!

Alin, cel mai tare din bazin !!!! 

La mulți ani, Filarmonicii „Mihail Jora” !

Screenshot_2016-04-15-08-20-16

Intr-un oraş amețit de febra alegerilor locale ce bat la uşă… Intr-o viață cotidiană plină de griji, de stres, de monotonie şi de multe ori de răutate, de care eu insumi sunt atins de multe ori, am avut privilegiul să asist Joi seara, la concertul Filarmonicii Mihail Jora in sala Atenenului din Bacău.  Concert ce a celebrat implinirea a 60 de ani de existență a filarmonicii noastre.

Spre ruşinea mea nu am mai fost la un spectacol in Ateneu de anul trecut când am fost invitat de amicul violonist şi tânăr dirijor…Sergiu Spriridon.

In preambulul spectacolului, managerul Pavel-Ionescu Ambrosie i-a pomenit, cu reverență, pe toți cei implicați intr-un fel sau altul in activitatea de şase decenii a filarmonicii.
Foşti instrumentişti pensionați acum,  alții decedați, foşti şi actuali politicieni, sponsori, colaboratori şi prieteni ai muzicii culte,  au fost aplaudați la scenă deschisă şi chiar  li s-a oferit câte o diplomă şi un fir de trandafir ca gest simbolic şi in semn de recunoştință.

Pe tot parcursul discursului lui,  managerul Ateneului din Bacău a ținut un trandafir alb in mână pe care l-a oferit la sfârşitul alocuțiunii , soției dumnealui, aflată in sală. Ca semn de recunoştință profundă pentru ințelegerea şi sprijinul oferit pentru timpul petrecut pe scenă şi departe de familie şi casă, specific vieții de artist.

Concertul a inceput cu Rapsodia română a lui George Enescu. Caracterul exotic al piesei, dinamismul, frumusețea melodică, orchestrația spectaculoasă, au făcut ca publicul să fie imediat hipnotizat şi trecut, parcă, in altă dimensiune.

Dirijorul, maestrul Ovidiu Bălan, in vârstă de 74 de ani, a primit cu sete, cum ii stă bine unui mare artist, aplauzele şi laudele ce i se cuvineau fără drept de apel.

De pe scaunul unde am stat eu, puteam să le vad unor artişti fața, unora profilul, iar altora spatele.
Toți păreau fără cusur. Am stat atât de aproape de violonişti incât puteam să văd pielea fină de pe incheietura mâinii unei doamne, ce in pauze işi ținea mânerul viorii lipit de nări, şi imi dădea senzația că adulmecă mirosul de lemn al viorii ce a fost lăsat la uscat 4-5 ani inainte să fie transformat in instrument muzical.

Pe tot parcursul spectacolului m-au  incercat regretele pentru că eu nu ştiu să cânt la un instrument muzical, şi parcă mă cuprindea o dorință de a smulge vioara sau contrabasul sau flautul sau cine ştie, poate harpa, din brațele unui instrumentist.
Dar, m-aş fi făcut de ruşine, aşa că am profitat din plin de muzica ce imi vrăjea timpanele.

După o oră de savurat muzica puternică produsă de instrumente, creierul te trimite intr-o incursiune subliminală in viața artiştilor, şi in minte iți vine o intrebare firească : Oare cum arată o zi din viața unui astfel de om ?

Pentru că ei, pe scenă , sunt toți perfecți.

O parte din răspunsul la intrebare il ştiu din vizita mea cu domnul deputat Cosmin Necula ( care compara filarmonica cu un diamant uitat intr-un sertar)când zilele trecute am participat la o discuție cu artiştii, unde unul dintre instrumentişti se plângea de nedreptatea pe care o face statul, prin faptul că artiştii băcăuani primesc salarii mai mici, după o grilă de salarizare diferită de a celor din Iaşi, spre exemplu.

Am trecut repede peste acest gând negru ce mi-a distras atenția de la muzica cultă şi am observat pe scaunul din fața mea o fetiță blondă de aproximativ 8 ani ce trăsărea puternic la sunetul produs de tobă. Limbajul sincer al trupului fetiței mi-a indicat că sunetele puternice şi clare ii produceau sentimente si trăiri….fie ele şi de nesiguranță pentru un copil mic ca ea. Când sunetele mai blânde au revenit, am putut observa fetița cu gaurele in obrajori cum s-a relaxat pe scaunul din catifea şi a inceput să se joace cu degetul prin părul blond.

Momentul culminant care mi-a făcut pielea găinii şi m-a ținut fără răsuflare şi fără să clipire…a fost al frumoasei soprane Claudia Vasilache, care ne-a incântat cu o melodie de dragoste.
Ea a intrat pe scenă alături de tenorul Iulian Muşat, acompaniați de Corul Ateneu, făcând astfel deliciul finalului de spectacol.

Pot afirma cu sinceritate că eu nu am mai aplaudat niciodată atât de mult incât să simt că mă dor palmele şi brațele.

Ce seară minunată alaturi de oameni minunați şi de un public pe măsură !!

La mulți ani colectivului şi locaşului de cultură,   Ateneu !!!

La mulți ani !!!!!!

Primăria Bacău mută strada Milcov

Screenshot_2016-02-16-12-15-45

Mai intâi peneliştii au tăiat panglica la şoseaua de centură de vreo două ori, aşa la mişto de ochii alegătorilor, in buza alegerilor ce urmau să vină, dar fără a face lucrarea in sine…ci doar electoral, oferindu-ne o demagogie ieftină.
Apoi, ei peneliştii ne-au promis că bulevardul Milcov va arăta ca bulevardul Champs Elysees.

Bineînțeles că eu cel puțin, votant tâmpit de două ori al peneliştilor, am crezut asta, şi am pus capul pe pernă, liniştit. 

Dar, ceva s-a intâmplat şi după ce au inceput războaiele , iar DNA a planat ca un vultur ce supraveghea acțiunile peneliştilor, totul a intrat nu in lentoare ci in stagnare.

De doi ani de zile, de când au inceput lucrările ,nu-mi mai pot scoate indispensabilii la uscat pe balcon, că din albi se fac gri…de la praful de afară.

De doi ani de zile nu mai pot să conduc maşina cu o singură mâna pe strada mea…ci trebuie să țin volanul strâns cu ambele mâini şi gura larg deschisă ca să nu-mi muşc limba când iau câte o groapă. Şi, tot de doi ani de zile am invățat să injur ca un profesionist.

De doi ani de zile mă ia depresia când văd că pe mijlocul drumului cresc nuferi, şi când văd şi iarbă deasă ce creşte pe şosea, mă duce gândul tot timpul la bancul acela cu Adrian Copilul Minune :
” Ştii cum se şterge Minune la fund după ce face treaba mare ? Aleargă prin iarbă! ”

Ştiu şi eu un personaj politic mic de inălțime, ce poate alerga liniştit prin iarba de pe Milcov.

Iertate fie-mi gândurile de cetățean scârbit!

Când văd cum arată trotuarele, am impresia că parcă au defilat peneliştii cu tancurile pe ele.

Totuşi, la orizont apare şi o veste bună: la bursa zvonurilor se aude că peneliştii vor de fapt să mute strada Milcov.

Este proverbial faptul ca primarul Stavarache se luptă pentru ciolan cu fostul viceprimar, Dragoş Luchian. Ambii vor să pună mâna din nou pe oraş.
Pentru a se linişti războiul, s-a hotărât in Biroul Permanent Municipal al PNL ,  să se impartă oraşul in două.

Astfel, strada Milcov va fi mutată la propriu peste calea Mărăşeşti.
Aşa vom avea şi şosele suspendate dar şi oraşul va fi dat pe din două : o parte pentru Luchian, o partea pentru Stavarache.

Vin alegerile şi cu siguranță ii voi vota din nou.

PS : Milcovul este un râu afluent al Putnei. În 1482, Ștefan cel Mare a așezat Milcovul drept hotar între Muntenia și Moldova.
In 2016, Stavarache şi Luchian au impărțit oraşul in două cu strada Milcov.

Eu vă salut……….dulce-acrişor
Adrian sunt……………antrenor.

De Sf. Ion, Vasile şi-a făcut seppuku

Screenshot_2016-01-07-20-50-47

Ziua de 7 Ianuarie va rămâne in istoria Bacăului, ca fiind cea mai neagră zi din administrația băcăuană.

Viceprimarul Vasile Tescaru şi-a dat demisia din funcție şi se ocupă de campania electorală la nivelul județului Bacău. 

El s-a autosinucis prin deces politic şi va face treabă, acolo unde l-a pus Sf Ionel Palăr ( şăful de la organizația județeană PNL-Bacău)

Cică pe 1 Ianuarie, a acestui an,  de Sf. Vasile, Ionel l-a sunat pe Vasilică al meu şi i-a spus :

-Vasilică, azi e ziua ta, te las, dar de ziua mea, imi faci cadou demisia ta !
-Tre’ să dăm bine la electorat. Să vadă şi ei că facem ceva schimbări. Chiar dacă ar fi să schimbăm pe unul de-al nostru, tot cu unul de-al nostru. Dar dă bine aşa! ”

Când am citit in presa locală ştirea care relata demisia viceprimarului, rănit fiind, o lacrima mi s-a strecurat pe la comisura ochiului, şi o tristețe profundă m-a cuprins.

Vasile era una dintre muzele blogului meu. Frumos, inalt, chipeş şi plin de bune intenții.

Acum,Cătălin Botezatu se poate bucura in intregime de timpul pe care Vasilică il va aloca prezentărilor de lenjerie intimă dar şi promotorii produselor Wella.

In compensație, Consiliul Local Bacău, a votat in unanimitate, ca incepând de astăzi, in  calendarul administrației locale se va gândi in „D.V şi Î.V” ( „După Vasile şi Înainte de Vasile).

O gură rea din primărie mi-a şoptit că de fapt adevăratul motiv care l-a făcut pe Vasilică să-şi dea demisia a fost Cosmin Necula.

Cum Cosmin Necula ? Am intrebat eu ?

Păi cică, Vasilcă a fost auzit vorbind la telefon cu o persoană anume la care Vasile al meu se plângea :

– Şăfu’, Necula ăsta a depus la primărie, 10.000 de semnături de la oameni, pentru ca taxa de salubritate să fie micşorată la jumătate , față de actualul preț.

-Păi, ştiu eu şăfu’  să număr până la 10.000?
-Cum verific eu dacă sunt 10.000 de semnături, atât cât spune deputatul PSD?

-Mai bine imi dau demisia şi il las pe Ilie Bârzu in locul meu…că şi aşa a fost mai de mult membru PSD. Poate se ințeleg mai bine. ”

Administrația locală fără Vasile este ca borşul de fasole fără ceapa roşie, ca omleta fără ouă sau ca saramura fără usturoi.

Ca şi discurs de adio, intr-un interviu la postul de radio Antena Satelor, Vasile Tescaru a declarat :

„Divulgaritatea umanistică a unui om s-ar putea retuşa pe un blastom al nonşalanței nonconformiste intr-un jancalvin. Această republistică interumana s-ar putea repudia pe un anumit tronson umanitar. Aş vrea ca in această zi a unui prohod pe care divinitatea interumana se putea codifica o impărtăşanie pură, s-ar putea restructura pe un anumit disconfort plurirenascentistic umanitar. ”

E clar….du-te , Vasile şi lasă-ne !

Eu vă salut……….. dulce-acrişor.
Adrian sunt……………..antrenor.