Mi-am luat desaga in spate, am indesat, apa şi posmagii, am făcut un credit bancar pe viață, mi-am pus motorină de 150 lei şi, am plecat spre Sinaia.

Am ajuns. M-am cazat. Am aruncat desaga pe sobă şi m-am dus să vizitez stațiunea.

La viața mea, moldovean ca fire, am fost până in Noua Zeelandă, am bătut Europa in şlapi, cu rucsacul in spate şi tricou inscripționat cu „ROMÂNIA ” .

Am mâncat cotlet de miel direct din Nz.
Am inotat cu delfinii, am făcut baie in Pacific.
Am dansat Haka , am făcut bungee jumping de la 43 de M.

Am fost acostat in centrul Helsinki de un patron de magazin de suveniruri ( ce a văzut scris mare pe tricoul meu ” ROMANIA ” ) care m-a intrebat :
” La voi in țară ce faceți cu țiganii care fură, că pe mine m-au uşurat de suveniruri ?  ” . Am intrat in pământ de ruşine.

Am fost in Canada, unde am stat cu o familie de negri.. deosebiți.
M-am tras cu barca la baza  Cascadei Niagara, de  m-am făcut tot fleaşcă.

Europa mi-e prietenă.

Am făcut podul din picioare când am văzut frumusețea rusoaicelor.

Berlinul l-am călcat in picioare, pas cu pas.

Italia imi datorează, dioxidul de carbon pe care l-am expirat acolo.

Franța, Ungaria, Polonia, Grecia, Cipru, Austria, Spania, Olanda, Azerbaidjan, Rusia, etc…au rămas pe retina şi in creierul meu….

Dar, am cam uitat cât de frumoasă este România.

Nu mai fusesem de când eram sportiv la Sinaia şi cea mai importantă amintire era aceea in care ne fugărea antrenorul până la Sfinx, pe sub telecabină.
Mi se umflau muschii de la picioare de  mă strângeau izmenele când plecam spre casă.

Acum, am luat iar Sinaia la picior…mirifică !!!!!

Liniştea, aerul curat, peisagistica, totul perfect colorat şi aşezat.

Nu o fi ca in Elveția dar, in Sinaia cred că poți lua cazare cam oriunde şi tot ai privelişte frumoasă.

Am vizitat Peleşul…SPLENDID !!

Impresionat am fost iar,  de mobilierul şi de vitraliile unice in lume.

De tehnologia şi utilitățile ce erau cele mai moderne la acea vreme. ( 1914)
Incă o dată: …SPLENDID !!

Pe drum, pe la periferia stațiunii, am văzut o turmă de capre drăguțe…ce erau coordonate de un țap impunător.
Fiul meu născut la asfalt, a exclamat : ” Uite tati, cerbul ! ”

Traseele, lacul şi izvoarele cereau să fie vizitate.

Fiul meu a intervenit iar  : „Tati, hai să mergem cu telecomanda ”  ( nota mea : telecabina) .

I-am smuls  Ipod-ul din mână şi din acel moment am inceput să lucrez la educația lui montană. 
( Astăzi , când am ajuns acasă, mi-a spus dacă de ziua lui ii iau cadou Peleşul )

Şi ne-am dus cu „telecomanda”…

Peisajele văzute din telecabină sunt mirifice. Ca intr-un tablou de Luchian.

Când am ajuns la cota 1400 m-a luat nostalgia vremurilor de sportiv şi a febrei musculare tratată cu bicarbonat de sodiu…de la alergările şi seriile de forță aplicate pe noi.

La „2000” mi-am adus aminte cum ne rupeam gecile de atâta dat la vale pe zăpadă.

La cabană, m-am pus la un ceai şi am căzut pe gânduri la vremurile bune.

In spatele meu, unul dintr-un grup de  tineri distrați, de la pălincă probabil, a strigat :

-Romănia te iubesc, să moară mama !!! ”

Am zis : asta e !!! Asta simt şi eu. Asta imi vine să strig. Frumoasă țară !!!!

Dar ….in ultima seară, mai aveam 3 poli in buzunar şi m-am gândit să-i cheltuiesc pe un tur cu trenulețul decapotat, in jurul stațiunii.

Relaxant, liniştitor, mă muiasem ca un spălător de vase.

In fața mea…o familie reuşită, după cefe.

Deodată am simțit pe mâna că incepe ploaia.
 M-am păcălit. Am observat că românul din fața mea exersa scuipatul cu o tehnică de invidiat chiar şi de cel mai bun „sniper” . El putea ținti şi doborâ chiar şi o libelulă.

După 6-7 ” gloanțe ce ricoşau şi pe mâna mea, i-am spus : ” Nu te supăra, poți să nu mai scuipi, te rog, că mă stropeşti !”
Am primit in dar ca răspuns :
-” Auzi? Nu numai tu tre’ să te simți bine…şi eu ! Aşa mă simt eu bine ! ” .

Nemernicul m-a făcut atunci să mă trezesc la realitate şi să mă gândesc la vechea vorbă:

” România este o țară frumoasă, păcat că este locuită !”

Nu m-am lăsat impresionat prea tare de nemernic şi am plecat a doua zi cu zâmbetul pe buze şi repetând tot drumul :
– România, te iubesc, să moară mama !!!