După nenumaratele probleme pe care le-am intâmpinat in cariera mea de antrenor, angajat la stat, m-am hotărât să nu mai tac.
Şi am inceput să zic. Şi tot zic de nu mă mai pot opri.
După un şef numit politic ( intâmplator PNL ) care a vrut să mă scoată in concediu fără plată, pe mine şi pe alți colegi, după gândirea unui management de aprozar, după un şef tot politic pus, care scria „sivi” in loc de „CV” ,după ce mulți ani destinul mi-a fost incredințat pe mâna unor oameni slabi pregătiți pe domeniul sportului, dar care aveau ca principală trăsătură caracteristică, soldățimea de partid, adică supunerea in fața unui şef de partid , unui ofițer superiror şi atât. (iar ca drept răsplată, primea de la acesta o funcție in care să ne facă noua viața grea) …m-am hotărât să țip.

O parte, mică e drept, 1-2 mai răsăriți şi mai umani, mi-au ințeles atitudinea şi reacțiile de furie.
Au ințeles că eu sunt doar efectul, cauza reală sunt ei…politicienii.

Ceilalți, cei mai „grei”  mă aşteaptă la colț şi aşteaptă să preia primăria, apoi să mă execute.
Nimic nou până acum din gaşca care a condus oraşul Bacău. Gaşcă cu spasme de interlopi.
Din panoplia de amenințări vă relatez doar câteva : – Ce are dacă te antrenezi şi tu in apă rece?
– Nu te pune cu noi, pt că suntem la putere!
– De ce te bagi? Nu-ți imaginezi că s-ar putea să ieşim tot noi ?
– Nu se ştie niciodată cum ajungi cu un şef direct, de la PNL…

S-au dus peste tot pe unde lucrez, chiar şi pe la forurile mai inalte cu care eu colaborez…amenințări, intimidări şi „promisiuni” mi-au fost aplicate cu onoare.
Şi toate acestea doar pentru că indrăznesc să spun adevărul.

Dar, am observat că problema cea mai mare nu sunt ei, politicienii…ci oamenii. Oamenii care discută doar pe la dos şi nu indrăznesc să spună lucrurilor pe nume. Nu inseamnă că trebuie să jignească…ci doar să-şi exprime nemulțumirile.
In mediul meu….antrenorii.
Antrenorii vorbesc prin vestiare şi pe sub apă, dar când este vorba să dăm piept cu vreun politician, nu mai văd unul pe lângă mine.
De multe ori mi-au fost bagatelizate acțiunile mele impotriva conducerii putrede, doar pentru simplu fapt că sunt singurul care strigă tare. 
„Gavriliu, e nebun, este singurul nemulțumit, ceilalți nu au nimic de obiectat!” . Total fals.

Am pretenții de la antrenori să aibă coloana dreaptă, să nu stea ca ghioceii.
Am pretenții că nu sunt mancurtizați şi am pretenții că nu au fost sportivi degeaba. Sportul construieşte oameni diferiți şi curajoşi.

Oamenii, in mediul meu antrenorii, sunt direct vinovați pentru linguşirea politicienilor.
Linguşindu-i le dai putere şi impresia că noi suntem in slujba lor, şi nu invers.

Politicienii vin şi pleacă, funcțiile lor sunt efemere…noi rămânem. Ii votăm să ne reprezinte nu să ne umilească şi să ne facă să ne simțim mici.

După cum spuneam: linguşindu-i , le dăm putere , şi in final noi vom fi cei umiliți.

Dacă eu vreodată voi avea vreo funcție politică, trebuie să mă criticați şi să-mi cereți explicații pentru orice acțiune.

Desigur, şi politicienii au nevoie de respect. Sunt oameni. Nu trebuie să fie huiduiți şi jigniți gratuit. Fără politic am pluti in derivă…ar fi anarhie.

Doar că ei trebuie să realizeze că sunt in slujba cetățeanului şi nu invers.

M-am implicat in politică pentru că fără oameni noi este greu de presupus că vom avea o clasă politică nouă. Nu stiu cât voi reuşi, dar ştiu ce intenții am şi mai ştiu că trebuie să incerc.
Pur şi simplu m-am trezit intr-o dimineață, m-am uitat in oglindă şi nu  am avut alta explicație, decât că trebuie.

Politicienii care au fost şi sunt la putere se supără pe mine când ii critic mai dur, dar ura față de cei de sus, este omagiul involuntar adus de cei de jos, de cei ce se simt umiliți şi folosiți.

Aşa că , dragi antrenori şi nu numai…ridicați capetele plecate!!
Indreptați spinările incovoiate !
Nu mai stați timorați şi complexați in fața politicienilor. !!!

Indiferent care ar fi aceştia.

Fraților, să nu vă fie frică de politicieni !!