Am fost duminica la spectacolulul „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, ce a avut loc la Teatrul Municipal Bacovia.

Atmosfera placuta, calda si relaxanta. Am fost foarte impresionat…inca odata, de talentul actoricesc al Elizei Noemi Judeu care a jucat rolul Soniei.

Eliza este un actor complet…ea poate juca foarte usor si comedii si drame…dar aseara mie personal ca simplu spectator, mi s-a parut ca rolul i s-a potrivit manusa.

De sus de la loja i-am putut simti starile de parca juca pe balustrada din fata mea…la cativa centrimetri distanta.Am simtit o femeie energica, extrovertita, versatila pe scena, calina cand ii cerea rolul.

Vreau sa impartasesc ca acea caldura din vocea ei pe care am simtit-o in timpul piesei, am avut-o in urechi cateva ore dupa terminarea spectacolului.

Cu timiditate si respect am sa scot in evidenta picioarele frumoase ale Elizei, glezna fina si postura feciorelnica.

Intreaga trupa formata din actorii:

Ion Goranda-Serebreakov
Stefan Ionescu-Voinitki
Matei Bogdan-Astrov
Bogdan Buzdugan-Teleghin
Adelaida Perjoiu-Andreevna
Eliza Noemi Judeu-Sonia
Florina Gazdaru-Vasilievna
Daniela Vranceanu-Marina
…mi-au facut seara frumoasa si mi-au starnit curiozitatea sa citesc si sa ascult „Livada de visini” , „Cerere in casatorie”, „Pescarusul”.

Retoric ma intreb: Care-i diferenta dintre cinematografele din Mall si Teatru?

Cu cateva zile inainte am fost la film la Mall…Dracula. Multi spectatori, popcoarne, cico , nachos, iphoane, blugi rupti sa se vada bucile ( ca sa ma exprim frust si mall-ist). In timpul filmului doi inflacarati pe randul de sus isi faceau schimb de saliva, altul in timpul unei scene de dragoste a simtit nevoia sa strige :” F…e-o , baaa! Era in fata mea, i-am putut vedea creierul mare…era mai mic decat creierul mic.In sala, zgomot in boxe de-mi sarea vata din ureche, pe care o tin ca batranii, ca asa e la varsta mea , totul cool. Ca sa nu mai spun cum se joaca americanii,comercial, cu istoria romanilor si a lui Vlad Tepes.

Dar aseara la teatru am simtit altceva. Am simtit actorii, care la un moment dat au iesit de pe scena si au trecut printre oameni. Am simtit caldura si parca le-am luat trairile cu mine acasa.

Nu minimalizez importanta cinematografelor sau ale capodoperelor lor. Dar poate totusi ar fi bine sa le combinam. Ca nu putem renunta la Mall…inteleg…dar de ce sa renuntam la teatru? Poate ar fi bine sa le combinam. Un weekend la Mall, un weekend la Teatru.

Inafara de momentele frumoase, de trairile din teatru, de clipele de culturalizare pe care le castigi , actorii nostri trebuie sa traiasca. Sunt talente si valori perene care au salarii de subzistenta. Mare pacat!!!

Cand va dor urechile de la zgomotul boxelor din cinema, cand v-ati saturat sa criticati si sa barfiti „talentele mioritice” din Mall, ne intalnim in sala Teatrului Bacovia, va astept acolo sa-i vedeti pe actorii nostri si sa le simtiti pulsul, la propriu.

Ps: O fi bine ca a plecat Gazdaru la Bucuresti, o fi rau??