Vedem din ce in ce mai des postări pe FB cu imagini ce ne arată căței ce sunt maltratați, efectiv.

Căței cu picioare tăiate, căței cărora li s-a tăiat coada, căței bătuți cu bestialitate şi terorizați.
Iubesc oamenii. Iubesc oamenii cu tot cu defecte.

Pentru că oricât de bun ai fi şi oricât de multe calități ai avea, tot ai şi defecte, tot iți lipseşte un colț, tot iți găsesc oamenii ceva.
Ca in „Lecția despre cub ” a lui Nichita Stănescu.

Recent m-am certat aprig cu un om, aproape ca ne-am imbrâncit. Dar apoi, mi-am dat seamă ca suntem doi oameni cu personalități puternice. Am căutat să-i găsesc calități. Şi le-am găsit. Il iubesc cu tot cu defecte…ca in Cubul lui Nichita.

Dar, de aici până la accepta unui om că maltratează un biet suflet, un biet animăluț care nu are putere să se apere şi care işi pune viața in mâinile tale… ți-o oferă efectiv…e cale lungă.

Urăsc altfel de oameni, ii urăsc şi am momente când imi vine să ii supun aceloraşi sentimente şi trăiri la care sunt supuşi cățeii in momentele de crud tratament care li se aplică deseori.

Urăsc oamenii care profită de inocența cățeilor. Ii urăsc, nu au suflet şi suferă de o prostie rar intâlnită.
In comportamentul oamenilor față de animăluțe, se vede civilizația unei societăți. Avem răspunsul in ce societate trăim.

Da, aşa este, nici mie nu-mi plac cățeii comunitari care atacă oameni. De fapt, nu-mi place să-i văd pe stradă. Doamne fereşte să imi atace copilul !! Dar , este altă problemă…nu este vina lor. Sunt căței lăsați pe stradă. Sunt căței care sunt disperați şi luptă pentru supraviețuire.
Sunt căței care sunt suferinzi şi au un sistem ofensiv venit din traume cauzate de oameni, şi care câteodată refulează pe cine nu trebuie.

Aceşti căței sunt victime ale nepăsării oamenilor sau a corupției din aparatul administrativ local.
Aparat care face o afacere cu profit pentru cine trebuie, din adăposturile pentru animale, in loc ca din acei bani să rezolve problema cățeilor.

Când văd astfel de oameni, mă gândesc că apelativul „Băi, animalule!” , dacă ar fi folosit pe ei, ar fi o jignire la adresa animalelor.

Când văd ochii cățeilor care suferă şi care nu-şi pot exprima suferința şi durerea decât prin tăcere…imi vine să plâng, de multe ori.

Urmăresc postările dese de pe facebook ale unui om cu suflet care incearcă, printr-o asociație, să ajute căței răniți de sălbăticia unor oameni…Kola Kariola, se numeşte asociația. Impresionant ce fac ei şi totodată cutremurătoare cazurile cu căței răniți pe care le tratează ei.

Oare când se vor termina atrocitățile impotriva bietelor suflete ?
Oare când vom fi şi noi civilizați??

„Animalele împart cu noi privilegiul de a avea un suflet”, Pitagora.

Fii om cu animalele !!!