Ferma Politică. Un ziarist bolnav de ură

Incă din luna mai a acestui an, Clubului Sportiv al Primăriei i s-a virat in conturi o suma, deloc de neglijat , pentru achiziționarea de echipament de prezentare pentru sportivii și antrenorii Clubului. In urma unei analize prin care am remarcat că in timpul competițiilor unde sportivii noștri ne reprezentau și nu se putea vedea cărui club aparțin și cine le susține activitatea.

Pentru asta s-au făcut eforturi de a intra in normalitate, și pentru prima oară de la inființare, Clubul are echipament imprimat cu numele și noua stemă. Iar sportivii se vor evidenția la competițiile naționale.

Dar, din păcăte mai sunt și oameni bolnavi printre noi. Bolnavi de ură. Pentru că ura este o boală grea.

Disperat că nu a obținut nimic de la administrația Necula, Ionuț Avram, un ziarist mediocru de provincie, care scrie pe un blog personal…Ferma Politică, face toate eforturile să denigreze și să anuleze lucrurile bune făcute la Clubul Sportiv.

Știu, nu il bagă prea multă lume in seamă, dar eu scriu cu milă. Mi-e milă de el. Un om.bolnav de ură. Un om suferind. O cauză pierdută.

Mai nou, el mă acuză intr-un articol pe blogul lui că am achiziționat un echipament de trei ori mai scump de cât cel postat de el de pe un site descoperit, aiurea. Un echipament despre care el insinuează, total eronat, că ar fi identic cu cel cumpărat de Club.

Se vede clar că habar nu are despre ce vorbește și că face totul orbit de ură.

Echipamnetul la care face el referire nu este cel achiziționat de Club. Acel echipament este din altă gama și de cu totul și cu totul altă calitate.

Orice om sănătos știe pretul unui trening de calitate superioară și a unui tricou+șort.

Să cumperi un pachet format din tricou, șort, trening…cu 240 de lei cât insinuează ” omul bolnav de ură” …trebuie ori să fie de o joasă calitate și să-l pierzi la prima spălare, ori să fie fabricat in spatele blocului.

Un echipament de top, ( tricou polo, șort, trening, plus imprimare) incepe de la 150 de euro, la o firmă cu pretenții, desigur.

Eu știu că ziaristul bolnav de ură nu are de unde să știe asta, pentru că el bea bere la PET …bere fără nume și nu iși cumpără nimic de calitate. Tot ce are el este second hand.
Dar să ne intrebe, că ii spunem noi.

Domnul blogger de mucava trebuie să ințeleagă că lucrurile de calitate costă și că raportul calitate preț, este mai important intr-o achiziție decât prețul cel mai mic și o calitate proastă.

Ura este o boală grea. Pe omul pe care il urăști il cari in spate. Il porți după tine ca pe o povară.
Mi-e milă de Ionuț Avram. Urăște multă lume.
Este un ziarist bonav. Bolnav de ură.
Iar un ziarist trebuie să scrie cerebral. Să scrie calm și să analizeze bine inainte. Să scrie la rece și foarte bine argumentat. Atunci este un ziarist credibil.

Ne pleacă valorile

Atențiune, urmează un pamflet!

Zilele trecute Bacăul s-a cutremurat îngrozitor. Un mare jurnalist contemporan, un deontolog de renume mondial ( cam ca Elena Ceaușescu), un motociclist fără motocicletă , un cusurgiu fără cusur, un fel de CTP al urbei….a fugit din Bacău.

Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit că marele „jurnalist” Ionuț Avram, ( aka Coiuț Bairam) patronul afacerii ” Ferma Politica” a fugit peste graniță.

O lacrimă am vărsat pe la comisura ochiului , la auzirea veștii, și am plâns în hohote până am umplut batista cu muci.

Un așa ziarist care nu a luat șpagă niciodată de la clasa politică, un profesionist care nu a avut niciodată interese și care nu a scris ca un mercenar sau ca un metaforic ucigaș plătit…o reală pierdere pentru omenire.

Un mare gazetar care nu a avut niciodată un interes financiar de la nimeni și care prefera să moară de foame și tot scria adevărul. Un blogger care nu și-a scris niciodată mesaje singur sub nume false , sub articolele de succes pe care le scria. Un om cu coloana vertebrală…..herniată.

După ce a fost terorizat practic, de regimul Necula, nefiindu-i dată nicio pârjoală și nicio halbă de bere, prințul Bacăului, chiparosul și nestematul presei băcăuane a fugit…exact ca Nadia Comăneci.

” Nu a fost ușor. Mi-am lăsat cățeaua nemâncată și cu doi purici pe ea ( unu’ era de la mine), la un vecin. Și în noaptea de 3 spre 4 iunie am fugit. Am trecut granița pe la Adjud…am tras o băută moca la niste prieteni, apoi am ajuns la Buzău unde am ars-o pe pleșcoi vreo două zile, de m-au luat hemoroizii. Apoi am trecut în București unde m-am făcut praf în Centrul Vechi. Am tras și pe nas și pe ochi și pe urechi, tot ce-am prins. Acu’ cred că mă aflu în Olanda. Habar n-am !Văd niște lalele in jur. Oare din astea s-o face țuică? ” ………a declarat futilul.

Și uite așa , pe deviza : hai să căutăm de muncă, dă Doamne să nu găsim! a plecat o valoare intrinsecă din orașul lui Bacovia.

Eu îi doresc numai de bine și multă sănătate, dar mă întreb cu îngrijorare : Ce-o vrea el să facă în Olanda?
Să lucreze ca vidanjor ? Mirositor de sub brațuri? Să tundă ouă? Să culeagă ciuperci halocinogene in Amsterdam sau să stea in vitrină in Cartierul roșu? ……la calificarea lui, cam asta e.
Cred că totuși în cel mai fericit caz ar putea să lucreze intr-un bar.

PS : pariu că în maximum șase luni e acasă. Mai bine să fii un nimeni la tine acasă decât un nimeni printre străini.

Eu vă salut ……………..dulce-acrișor
Adrian sunt……………………antrenor.

Puternicul „jurnalist” care m-a făcut penal

În urma unor întrebări primite pe legea 544/2001 ( legea privind informațiile de drept public) in care mi se cerea să spun ce persoane au fost angajate în ultimele șase luni la clubul sportiv al primăriei, unde ocup funcția de director, bloggerul liberal, fost jurnalist, a tras concluzia că sora mea ar fi angajată de mine ca antrenoare la acest club al primăriei. Afirmație total falsă și fără niciun fundament.

S-a pus repede la calculator și a scris pe blogul său personal un articol mincinos și calomniator la adresa mea, acuzându-mă de conflict de interese penal, lansându-l in lumea credulă a FB-ului.
Articolul mincinos și-a făcut efectul. Câțiva apropiați m-au întrebat surprinși de cele citite în mediul on line, despre mine.

I-am trimis un drept la replică, in care i-am explicat că sora mea este antrenoare la alt club , nu la cel unde sunt eu director , și i-am solicitat să il publice pe același blog in care a mințit cu nerușinare. Bineînțeles că nu a făcut asta.

Falsificatorul din imagine ( pentru că este un om care falsifică adevărul) a mai pierdut in trecut ceva procese tot pe aceeași temă: calomnie și afirmații mincinoase….Deci este expert in asta.

Mincinosul din imagine ( pe numele lui Ionuț Avram) este un apropiat al celor care au organizat Festivalul Theaterstock , in urma căruia s-a lăsat cu un dosar la DNA.

De pamfletat am pamfletat și eu mulți, chiar nu sunt demn de milă, dar între parodie și calomnie este o diferență mare.

Dacă ar scrie pamflet despre mine, puternicul jurnalist ( pentru că se vede clar că a făcut mai mult de cinci flotări în viața lui)  și dacă m-ar lua în râs nu m-aș supăra dar să mă acuzi de conflict de interese cu iz penal, fără să te documentezi, mie personal îmi arată ce fel de ziarist ești.

PS : Mare atenție, cel puțin un calomniator umblă liber pe FB !

Povestea lui Ionuț Avram

received_322926834734817

Atențiune, urmează un pamflet !

A fost odată ca-n poveşti
A fost un zvăpăiat,
Din rude mari împărăteşti
Un prea frumos băiat.

Şi era unu’ la părinți
Şi mândru-n toate cele
Cum e maimuța fără dinți
Şi neagră la măsele..

Un motociclist fără motocicletă, un rocker care ascultă pe ascuns Fuego, un ziarist fără ziar.

El se intitulează Ionuț Avram. Câțiva copii din cartier il porecleau răutăcioşi, Coiuț Bairam, pentru că-i plăcea să dea bairame in apartamentul părinților.
Talentat ca Nichita Stănescu, dar doar la un capitol, Coiuț, pardon, Ionuț, era cunoscut şi ca un fin băutor de bere la dozator dar şi vin la cutie…de noaptea devreme până dimineață târziu.

 
Poezia spune că lui Ionuț ii apar bujorii in obrăjori şi ii sticlesc ochii, toamna când se face mustul. 

Este celebru prin crâşme de renume, după engleza perfectă cu care se adresează  ospătarilor :
You must, We must, they must…I must sau n’ai must?
După câteva carafe…” beat” se scrie ” bit” se citeşte.

Ionuț are un blog. Foarte cunoscut. In zilele ploioase ajunge la două milioane de vizitatori. Blogul se numeşte :
” ☆perma politică ”

Ionuț scrie despre politică. Se intâmplă să scrie şi bine, dar,  Doamne feri ca cineva să nu-i dea ” must”…
Vreun primar, vreun politician important..Dacă cineva il supără, Ionuț dă drumul la artileria grea şi răstoarnă butoaiele pe el. Ajunge acasă, ostenit după vizita oficială la mustărie… scrie, şi dă-i şi dă-i….obsesivo-compulsiv şi cu băluțe la gură după „must”.

Ionuț ar vrea să plece din țară, pentru că este nefericit, niciun politician nu-i mai dă must.
El a depus dosarul pentru un „giob” dar, după evaluare şi după competențele lui, calculatorul l-a direcționat automat la departamentul de deszăpezire… in Australia.

Şiret ca un şnur, Coiuț visa să fie organizator de spectacole. Theaterstock sau Zilele Bacăului, sau chiar jupân la Teatrul Bacovia. Din nefericire, tot după profil, calculatorul l-a trimis spre meseria de spălător de geamuri….in Roma, la Colosseum.

Doar prietenul Lucian Ciubotaru, liberalul care a dus la prosperitatea fabricii băcăuane „Vinalcool”, vede potențial economic in brandul „Coiuț” şi ar vrea să denumească o băutură fină după numele maestrului : ” Vinuț Coiuț”  sau ” Lacrima lui Avram ”

Legenda spune că Ionuț, când era in liceu,  s-a dus cu o gajică din a-9-a C,  la bere.
Din alocația strânsă pe juma’ de an, el a comandat, curajos o friptură.

– Garson, o ceafă de pui,silvu ple!               
– Apoi ş-o bere !
– Berea după ceafă să fie, te rog.

Şi a fost. I-a trosnit ospătarul o halbă de bere direct după ceafa lui Coiuț. Se spune că de atunci el funcționează deficitar.

Şi, cum s-a intors impăratul Alexandru cel Mare de la război, cărat pe scut de ostaşii săi, spirit de luptător, Coiuț cărat pe tava ospătarilor, cu o ultimă răsuflare a mai dat o comandă:

– Băieți, o skol pentru iubita mea !

Na, aşa spune poezia.

Coiuț a fost şi in Bucale la „Carul cu bere”. După plecarea lui, au rămas aia…doar cu carul.

Coiuț a făcut şi sport, doar nu credeți ca a crescut in berării.
Este primul băcăun participant la triatlonul olimpic. Cele trei probe care i se potrivesc cum se potriveşte sticla de vin in frapieră :
1.halbere ( deține şi un record aici)  2.sticlism
3.coniac canoe

După retragerea senatorului Dragoş Luchian de pe listele PNL, Coiuț ar vrea el senator…Are şi un prim proiect de lege, intitulat : ” Berea este atât de sănătoasă incât ar trebui vândută şi-n farmacii. Eventual şi compensat. ”

Când se lasă ziua, Coiuț, mai şi lucrează. El a prestat chiar şi la ziarul răposatului primar Sechelariu. Ba chiar era foarte apropiat de acesta. Atât de apropiat incât a luat vaporul primarului şi a fost in Delta. Ehee, ce trabuce, ce vinoase, ce viață!!
Apoi, a trecut in vaporul lui Stava’…până s-a scufundat şi ăsta.
Acum, Coiuț e in căutare de vapor.

Deşi nu i-am adus nicio acuză, l-am sunat totuşi din redacție să-i dau dreptul la replică.
Iată ce a declarat :

„Mulţi fac bere, mulţi o vând,
Uneori chiar şi scumpuț
Însă nu veți da curând
De-un berar ca nea Coiuț. ”

Trăiască !

Eu vă salut……….dulce-acrişor.
Adrian sunt……………antrenor.