Mesaj către soția mea : Eu dacă mor…

Screenshot_2016-04-04-12-47-26

După problemele pe care le-a avut Bazinul de Inot ( unde lucrez) cu clorul in ultima lună, dar,  şi faptul că  lucrez in acelaşi mediu de 30 de ani, am cu siguranță o sensibilitate la clor.

Pentru cei mai prețioşi şi cusurgii…Atențiune, urmează un pamflet !!!

Draga mea, vineri, tu ai spălat cada cu o soluție ce conținea clor. Eu am intrat in baie şi după ce am tras câteva gâturi de aer imbibat cu clor, iată ce a urmat :

In câteva minute am inceput să tuşesc, şi tot tuşesc de două zile, de parcă am schimbat țigările Carpați cu Snagovul.
Apoi, simptomele au inceput să se agraveze…dureri groaznice de rinichi ( cred) , de plămâni, de parcă un extremist mi-a implantat o bombă şi a fugit.
Stări de vomă şi dureri inumane de cap ( o fi prețul istețimii ? ), vertij, de parcă sunt elicopterul lui Arafat.
Nu am putut vorbi câteva ore bune  de mă simțeam preşedinte. Doar am putut mormăi ceva: Ghinion…sunt praf !
Atât de rău şi cu aşa dureri nu ştiu dacă m-am simțit vreodată in viața mea de artist.

Plecând de la truismul cu valență de adevăr, chiar dacă pot părea negativist, că singurul lucru cert in viața asta este moartea…te-am intrebat şi eu, aşa , aiurea…sub influența medicamentelor :
-Dacă mor eu, cine iți mai cumpără ție numai salam de Sibiu şi suc de mere de Iteşti…natural….de la Cora ????
Cine te mai scoate pe tine in oraş la Mc Donald’s şi la grătar la Gârlă ?
Cine te mai plimbă prin lume…in Parc la Bazin, la scrânciobe, şi pe strada Milcov ?

Tu mi-ai răspuns :
-Fără alea pot trăi, dar să nu mori acum iubitule că a venit regularizarea la gaz !

Ala micu’…fiul meu, te-a amendat imediat :
-Da, şi trebuie să-mi cumpere şi joc XBOX ONE…deci mai are treabă !!!

Acum sunt mai bine, voi, tu şi Răreşică sunteți in altă cameră…pe mine m-ați izolat in dormitor, sub carantină…cu comprese de oțet şi inconjurat de ceaiuri şi medicamente cât avansul meu pe-o lună.
 
Totuşi, dacă ipotetic aş muri, o ultimă dorință mai am :
Să nu-i primeşti pe „liberali” ( cam forțat să-i numesc aşa pt că nu ai ei nicio legătură cu liberalismul autentic)  la inmormântarea mea…doar dacă le ceri taxa, 10 % din costul inmormântării.

Pe Gabriel Lupu, să-l rogi să nu-mi pună bani pe piept…că mă ia DNA-ul din mormânt, ca şi complice.
Lui Turtă Florin, să nu-i dai prosop că-l vinde la bazin.
Iar lui Mucea Fechet să-i dai, te rog, o friptură…pentru că fripturist a fost tot timpul.

 Dacă voi fi incinerat…te rog să pui cenuşa sub pază strictă….că o fură aştia şi o pun pe halda de fosfogips de la CIC…sanchi, ecologişti.

In încheiere vreau să te intreb draga mea, pentru că n-am coborât din pat de două zile :
-Cum e Milcovul, l-au terminat?
-Dar Insula?
– Dar ceva Gale cu iz electoral au mai făcut?
– Pe stadion se joacă deja ?

Intreabă-i dacă dau şi medicamente gratuite pentru cei de la bazin…că-i votez şi eu…doar sunt masochist, ce naiba !?

Eu vă salut………….din dormitor.
Adrian sunt……………..antrenor.

Eu când vreau să plâng, plâng

Screenshot_2015-11-02-22-42-42

Am plâns când acel ingeraş de doar patru ani, a fost sfâşiat de nişte câini intr-un parc din Bucureşti.
Am plâns la acest carnagiu din clubul bucureştean, ‘Colectiv’.
Am plâns când am aflat că in acel club o fostă colegă de a mea , ce a avut in trecut trei operații pe creier, a fost printre cei gravi răniți acolo.

Deseori…când  băiețelul meu adoarme seara, mă pun cu urechea pe inimioara lui şi ii ascult  bătăile inimii.
Ii miros pielea. Trag mirosul lui, incă de laptic, in piept. Ii miros părul, ii mângâi fruntea şi îi țin tălpile in palmă.

Ii ascult respirația şi il privesc dormind punându-mi o mie de intrebări şi făcăndu-mi o mie de scenarii.

In momente ca cele din Colectiv, realizezi cât de fragila este viața, ca un filigran.
Cât de importante sunt in viața noastră persoanele dragi…copiii noştri.

Ne luptam pentru putere, unii, alții pentru bani, alții pentru notorietate. Le vrem pe toate, dar uităm un singur lucru şi cel mai important : avem viața lânga noi. Avem sentimente, momente unice, ireversibile. Avem trăiri, avem o viață fragilă ca un ou de prepeliță.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

In piramida conştiinței, la baza ei sunt cele mai negre trăiri : furia, teama, ,mândria, ura, dorința.
Astea le văd zilnic, in special in mediul on line in care m-am introdus cu intenții bune de a schimba unele lucruri pe care eu le cred injuste şi dăunătoare.
Dar , mă pierd deseori in vălmăşeala compusă din ură şi neîncredere.

Ştiu, trebuie să ieşim de aici şi să ajungem in piramida conştiinței la nivelul iertării, optimismului, curajului şi increderii. Apoi să ne ducem spre performanțe de vârf fără stres ci cu fericire recunoştință şi iubire.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

Am plâns la gâtul fiului meu, cu frică.
Cu frica că am un singur copil şi că viața imi arată ca mergem pe un fir de ață pe o sârmă, peste un vulcan, pe o lamă de cuțit.

Un copil iți poate da răspunsul la multe intrebări iar eu nu vreau să imi imaginez ce este in sufletul părinților ai căror copii au murit, nu oricum ci arşi.

Incerc să mă degajez de toate scenariile făcute pe marginea acestei triste intâmplări şi să invăț incă o dată că viața este scurtă şi se derulează pe repede inainte.

Imi imbrățişez copilul de câte ori il prind.
Il sărut până il sufoc, il obişnuiesc iubăreț şi afectuos.
Il sărut zilnic când il iau de la şcoală.
Ii spun obsesiv că il iubesc.

Da. Eu când vreau să plâng, plâng.

Plâng când văd că al meu copil imi atrage atenția că il neglijez , prins fiind in probleme cotidiene.

Plăng dacă copilul meu este nefericit.

Plâng la serbarea de fiecare sfârşit de an. Plâng pentru că s-a mai consumat un an din viața copilului meu.

Plâng de fericire că al meu copil creşte, se maturizează şi devine bărbat.

Plâng de Crăciun când copilul meu se bucură sincer de cadourile primite şi mă gândesc la părinții copiilor decedați. Plâng când mă gândesc la părinții care nu au ce le oferi copiilor.

Plâng când văd sinceritatea şi inocența fiului meu, ca şi a oricărui copil. Plâng când mă cert cu el şi văd că supărarea unui copil nu ține mai mult de câteva minute şi revine la o stare de prietenie sinceră, necondiționată şi curată.

Da. Eu când vreau să plâng , plâng.

Plâng când copilul meu doarme şi mă gândesc că oricând aş putea să fiu in locul părinților copiilor decedați.
Plâng când imi bag nasul la gâtul lui şi il miros. Când  mă pun cu urechea pe pieptul lui şi ii ascult bătăile inimii. Plăng când mă gândesc că singurul lucru cert din viață asta este moartea.
Plâng când mă ține de mână şi când se uită cu ochii lui negri ca abanosul şi mari ca ai căprioarei, sau când imi spune ” Tati, te iubesc, iartă-mă!  „..şi parcă genunchii mi se moaie.

Am plâns când l-am invățat pe fiul meu să inoate, deşi am invățat sute de copii inaintea lui.
Am plâns când l-am invățat prima oară să meargă pe bicicletă.

Am plâns când eu eram plecat intr-un lung cantonament, iar el la doar 6 ani , dormea cu poza mea sub pernă.

Plâng şi ii repet obsesiv că indiferent dacă il mai cert sau dacă nu ii reuşeşte ceva, eu tot la fel de mult il iubesc.

Plâng când văd copii morți şi imi inchipui ce este in sufletul părinților.

Am plâns straşnic când fetița unei cunoştințe, de doar doi ani, a fost diagnosticată cu cancer la cap.

Plâng tot timpul când realizez că cea mai mare pedeapsă in viață pentru un părinte este să-şi ingroape copilul.

Da. Eu când vreau să plâng,plâng……

……………………….şi plâng cu sufletul.

 

Din Norvegia m-am intors un pic mai dăştept

Screenshot_2015-10-11-23-25-29

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns in frumoasa țară a fost să  refuz să mă intâlnesc cu preşedintele Norvegiei, aşa cum ii spunea Elena Udrea din Pleşcoi,  REGELUI Norvegiei.

Am văzut in Bergen un oraş important, despre care se spune că ar fi  cel mai frumos din țară, un oraş  cu aer curat, apă potabilă gratuită şi un oraş ce este parte dintr-o țară cu cele mai mari salarii din Europa şi cred că şi din lume.

Cum fac de fiecare dată când particip la competiții sportive şi vizitez diferite țări, la fel am procedat, din obişnuință, şi acum : primul lucru a fost să compar viața din oraşul vizitat cu cea din oraşul in care locuiesc.

Incep să obosesc să văd atâtea lucruri in neregulă la orăşelul meu, lucruri „realizate” de oameni…in special de politicieni dar nu numai.

In Norvegia am văzut cum oamenii ăştia işi dau copiii la cursuri de inot intr-un bazin curat ca un spital ( nu ca un spital românesc).
Eu nu sunt obişnuit ca la toaletă să nu miroase ca la vidanjele din fundul curții şi nu sunt obişnuit să nu fie nimic stricat. Nicio placă de gresie sărită, niciun duş rupt, ceva egrasie, mucegai…ceva.

Curățenie….siguranță…normalitate !!!!

Tot in Bergen am văzut că şi primarul lor este incompetent şi nu poate controla vremea ( cum se mai jucau ruşii cândva) …in Bergen plouă 3-4 zile pe săptămână.

Am văzut in centrul oraşului mulți români la muncă cinstită, ei cerşeau bani, cinstit.

Am simțit pe cardul meu prețurile mari şi scumpețea din superbul oraş de munte,  plin de fiorduri, cu oameni frumoşi şi privelişti mirifice.

Nu mi-a luat mult să realizez că acolo pot trăi liniştiți primarii „românesti” , să işi cheltuiască cu talent milioanele câştigate cu sudoarea frunții şi cu steatoza hepatică provocată de frica de DNA.

Am ajuns la concluzia asta după ce am văzut că o cină in oraş pentru trei persoane costă 250-300 euro.

Cât am fost eu plecat, primarul oraşului Bacău a facut ceva supraomenesc, ceva ce niciun primar din Norvegia nu are capacitatea să facă : a inceput asfaltarea străzii Ştefan cel Mare. 🙂

Țin să-i spun că lucrările de reabilitare a  străzii Milcov, sunt incepute de aproape doi ani şi au ajuns la 50%.

O stradă de doar 2 KM !!!!!!!

Norvegia a făcut un tunel de 25 KM in 5 ani.

25 de km !!!! Tunel…pe sub munte…Norvegia….5 ani.

 Tunel ce are amenajate in interior peşteri artificiale pentru ca oamenii să nu se plictisească in intunecimea de acolo.

Tuneluri ce nu sunt făcute de Symmetrica  (firma prietenă de combinații a primarului), din fericire.

Ei, cum e domnule primar? Ne pozăm şi noi cu 2 km de stradă Milcov, sau ne facem mici şi cu bun simț când ne comparăm cu alții??? De fapt, mici suntem, ne mai trebuie bun simț.

2 Km de stradă……Milcov…..2 ani….Stava-Tescaru-Bacău !!!!!!!

De ce m-aş muta eu in Norvegia unde au taxi-uri Tesla , maşini electrice, şi să renunț eu la taxi-urile „eco” ale consilierului local ( PNL) Neculai Nechita?  TTB.

Tesla….electrice….taxiuri Nechita…PNL

Cel puțin până la alegerile din 2016, nu plec din Bacău. Aici am Spital Municipal, Sală polivalentă, străzi, Insulă de agrement….avem di tăti !!!

Cel putin aşa promit toți peneliştii că ne pregătesc inainte de alegeri.

Rămân in Bacău să votez cu cei ce ne-au condus timp de 12 ani, cei ce merită incă un mandat……că doar m-am intors degeaba mai dăştept din Norvegia.

Un doctor norvegian mi-a explicat că oamenii după ce consumă alcool, chiar dacă in orele alea sunt extaziați şi se simt bine, intotdeauna a doua zi, toți suferă de depresie. Rămânem cu amintirile serii precedente şi a stărilor de euforie dar, a doua zi suntem depresivi.
Exact aşa sunt eu acum, la o zi după ce am venit din Bergen in Bacău.

Astăzi nu răspund la telefon, sunt depresiv. Ieri m-am imbătat cu normalitatea norvegiană.

Din Norvegia eu m-am intors mai dăştept un pic. 🙂

PS : Organizatorii cursului la care am particiat, şi de unde m-am intors cu o diplomă ce mă va ajuta in cariera mea, m-au ținut o săptămână numai cu somon, creveți, crab, carne de balenă, languste, etc.
Ce ar fi dacă i-aş invita eu la Bacău şi i-aş ține numai in mici, ceafă de porc, sarmale cu mămăligă şi ardei umpluți !?:)

Pe la Bergen eu am fost
Nu mai stau că nu sunt prost,
Tot pe Milcov eu revin
Tot pe praf şi gropi şi chin

După cum se vede clar,
Pare-se că sunt bizar.
Torturat de-un penelist
E limpede că-s masochist. 🙂

Vă salut………………dulce-acrişor.
Adrian sunt…………….. antrenor !

Am un fiu, deştept ca tac’su

18

In anul 2008, intr-o duminică pe la ora 10 , la Maternitatea Bacău…s-a născut micuțul Rareş-Adrian…astfel devenind cetățean al Bacăului…in curând plătitor de taxe şi impozite şi cetățean cu drept de vot. ( sper nu pe FB ).

Fiul meu, căci despre el este vorba, mi-a dat rangul de „tătic erou” …pentru inceput…doar pentru că in noaptea aia, de fericire m-am luptat cu un număr impresionant de sticle de vin …demi-sec…şpriț…cu apă minerală. A fost un masacru…ca în lupta de la Cotul Donului.

Ei, din acea iarnă şi până acum, impreună cu fiul meu ( primul meu moştenitor…”De la părinți precum se ştie / Iei duh şi fizionomie; / Era prea mare ironia / Să-mi lase tata doar chelia ./ M.I. Quintus. ) , aşteptăm cu sufletul la gură noaptea de Crăciun.

Ca in fiecare an, cu nostalgie, imi vin in minte…ca un film derulat pe repede înapoi…toate momentele frumoase şi haioase din relația tată-fiu…din tot acest timp.

Imi aduc aminte şi „mă râd, singur” …când eram odată cu nişte prieteni la o terasă şukară din Bacău…şi eu, care nu fumez de regulă…am tras in glumă, un fum dintr- o țigară.
Imediat a venit şi constatarea lui Rareşică care stătea comod ca un nabab lângă mine: ” Tatiii, părinții care fumează , copiii lor incep sa pută !!! ”

Sau atunci când am găsit , pe plajă la Mamaia, o moneda de aur pur…de 33 grame si 22 karate….
A urmat un plan diabolic gândit de Răreşică impreună cu complicele lui direct…cu maică-sa…plan ce avea in vedere sa mă deposedeze de norocul meu…de moneda trimisă de divinități să-mi amortizeze cheltuiala de la mare.

Se complota si se plănuia ( exact ca-n parlament), ca noaptea când dorm, să-mi subtilizeze moneda si să o ducă la amanet…el, fiul meu, să-şi ia o jucărie scumpă iar …ea…maică-sa …să-şi ia ceva hăinuțe…căci işi simțea trupul dezgolit ca si Afrodita, zeița frumuseții.

Numai vigilența mea de tigru si ochiul meu de vultur, m-au ajutat sa ajung teafăr la Bacău cu moneda şi să o bag la mânzat cu 1000 euro….bani de care…până la urmă…tot cei doi nelegiuitori m-au ajutat să scap.

Când şugubățul, intrebat la gradi, despre activitățile casnice ale părinților…a raspuns : „Mama spală vase iar Adiță se joacă pe telefon !” …bineinteles era un neadevăr grosolan si o nedreptate, ce m-a facut sa nu mă mai duc vreodată la grădi să-l iau….şi nu de ruşine…ci pentru că n-am mai avut timp…deodată s-a schimbat calimera…am fost condamnat la muncă in folosul casei…spălat de vase, silnic si zilnic.

Să vă mai spun că atunci când mi-am instalat la dormitor un bec care lumineaza progresiv…a venit replica lui Răreşică care m-a lasăt mască :” Eu cred că lumina asta e bună pentru sex ! ” …două zile am fost pe gânduri.

Au fost şi momente tensionate când l-am apostrofat…dar el nu s-a lăsat intimidat :” Mai bine vorbeam cu bunica să nu te mai nască !”

Şi multe altele care-mi vor rămâne in cap mulți ani…dar pe care nu am să le enumar acum.

Şi pentru că imi este atât de drag si pentru că este poznaş …Răreşică s-a căpătat si cu ceva porecle spuse in ” sutienul familiei” …dar pe care am să le divulg acum : ” Pin-Pin , Coco, Pizduchi,Țubuchi, Titilică, Liftă , Fluturaş, Păpuşel, Suleyman, Băsescu, Prințişorul „.

Zilele astea am fost în oraş cu Răreşică să-i arătăm Moşului, pe listă , ce să-i aducă. Printre toate jucăriile, una nu-i încăpea, financiar vorbind, depăsea bugetul Ministerului, al cărui ministru sunt…Rareşică, insă a acceptat senin :” Nu-i nimic, dacă Moşul nu-şi permite să mi-o ia pe asta…mi-o iei tu ! ” …Thanks pal !

Eu iți multumesc, Rareşică, pentru că m-ai ales la „castingul” la care am participat, pentru a-ți fi tătic. Am fost ales de către tine şi n-am să te dezamăgesc !

Să fiți cuminți şi fără frică……………eu il iubesc……………… pe Răreşică!!!!!

De ce blog?

adrian-oprah

Aveţi răspunsul în interviul de mai jos,interviu realizat la insistenţele bunei mele prietene Oprah.(mergem la grătare împreună şi de Paşte ne batem covoarele pe aceeaşi bară)

Reporter : Oprah Winfrey (realizator tv)
Intervievat : Gavriliu Adrian. (viitor fost blogger)

Oprah : Bună , Adrian! Am să trec direct la subiect şi am să te întreb: De ce te-ai hotărât să creezi acest blog? Pentru ce aveai tu nevoie de el şi ce te face să crezi că vei avea succes?

Adrian: Sar’na ! M-am hotărât să creez acest blog pt că e la modă…e la modă să ai blog. M-am săturat de contul de pe Facebook şi am spus eu că mă pot da dăştept pe spaţiul meu personal, pentru care am şi plătit 178 lei. Nu trebuie să am succes, e spaţiul meu de joacă! Am plătit, mă joc! Dacă îl va citi şeful scării (care mă tot trece cu consumul de apă la pauşal) şi îl voi impresiona şi va spune: „Lasă-l mă pe ăsta, că are blog!” …şi câteva persoane aproape obligate: sor’mea, maică’mea,taică’miu şi consoarta mea, atunci voi pleca la culcare, noaptea, satisfăcut!
Mai mult, cred că imi voi incheia „cariera ” futilă de bloagăr atunci când actuala administrație işi va incheia cariera şi mai futilă pentru oraş.

Oprah: Totuşi, Adrian, tu vii din altă lume, din lumea sportului. Crezi că au vreo legătură una cu altă?

Adrian: Of course …că nu! Se poate să am ceva probleme. Nu sunt lingvist, Alexandru Graur sau George Pruteanu, nici măcar nepotul lor. Bunicu’ a avut 4 clase (ca Ceauşescu) şi a fost portar la Letea. Nu la echipa de fotbal, la fabrică Letea!! Nu „scuip inteligenţă”.(cum spunea Petre Ţuţea despre Nae Ionescu) Dar, nu contează! E spaţiul meu şi scriu cam ce vreau …şi cui nu-i convine să nu citească. Simplu ca ” have a nice day” !

Oprah: Ştiu despre tine că ai învăţat sute de copii să înoate, care te vor ţine minte toată viaţă şi antrenezi sportivi la nivel de lot naţional, unde reperezinti România în competiţii de mare anvergură. Deci, eşti un om valoros, cu imagine bună, o valoare intrinsecă şi extrinsecă şi cred că rişti prin stilul ales să îţi pătezi un pic imaginea imaculată pe care o ai. (nota mea: ea o spune, eu sunt modest, dar nu exagerează).

Adrian: Nu cred că are nicio legătură! Blog-ul poate fi locul unde poate ieşi „animalul din mine”,unde mă pot exterioriza şi unde voi putea , în linişte, să spun lucrurilor pe nume, din domenii precum: sport, politică, cotidian, gastronomie, femei, inginerie spaţială, (glumesc) .

Oprah: Femei!!!! 🙂 Adrian! Femei?? Vrei tu să scrii despre femei? Ce ştii tu despre ele? Cum au fost iubitele tale?

Adrian: Freud a murit la 88 de ani şi tot se întreba: ” Ce vor femeile? ”
Mă simt obligat să duc studiu mai departe şi poate am să aflu. Până acum n-am reuşit. Iubitele mele au fost înalte, plângăcioase şi mucoase. Vorbesc de cele din copilărie, că de atunci n-am mai avut! 🙂

Oprah: Ok,Adrian, am înţeles! M-ai lămurit!
Acum lasă-mă te rog să-ţi fac o „radiografie” să putem afla mai multe despre tine.

Adrian: Hit me!

Oprah: Ce vârstă ai, unde te-ai născut, ce muzică asculţi, care e ultima carte pe care ai citit-o şi ce hobby-uri ai? Ce defecte ai? Ce planuri ai şi unde te vezi peste 10 ani? Ce-ţi place în ţară ta şi ce-ţi place în ţările occidentale?

Adrian : Asta aduce mai mult a „colonoscopie” decât a „radiografie” !
Am 36 de primăveri, m-am născut în „oraşul lui Mazăre „( Constanţa). Muzică anilor 80 este preferată mea dar ascult cam orice chiar şi muzică contemporană şi jazz. Ultima carte pe care am citit-o a fost: ” Edward, jurnalul unui hamster”. Carte care are aproximativ 200…..de rânduri. Am citit-o cu greu, pentru că „atunci când citesc mă ustură ochii!” (cum spunea un clasic, ÎNCĂ în viaţă – Gigi Becali). Înainte de asta am citit ” Mărturisiri şi anateme”-Cioran.
Hobby-uri: ascult radio şi îmi place să fac sport (dar nu prea mult,pentru că uzura este mare) .
Defecte : None! 🙂
Cam atât, nu-ţi mai răspund că devine plictisitor interviul.
Pe cine interesează viaţă mea?

Oprah: Atunci spune-ne dacă citeşti bloguri din oraşul tău,Bacău!

Adrian: Mai rar citesc de pe „Cristos.ro.”,  foarte rar de pe ” Satanel .com ” , deloc de pe ” Porcăria politică” şi am avut o părere bună despre „Elena Natalia Oneşteanu ” dar mi-am schimbat-o.

Oprah: Să înţeleg că nu prea îi apreciezi pe unii??

Adrian: Ştiu foarte puţine despre ei,Cristos.ro = băiat bun; Sătănel.com= doarme cu mă’sa-n pat; Porcăria politică: cânta pe la toate mesele; Elena Natalia Onesteanu = deşteaptă dar cam patinează.

Oprah: Care este deviza vieţii tale?

Adrian: Am două: 1. „Carpe diem !” 2. „Ţine minte trei cuvinte : Nu mânca rahat ! ”

Oprah: Adrian, în finalul interviului, ce vrei să le transmiţi tuturor cititorilor tăi?

Adrian: Mamă,tată…vă iubesc !!!

Oprah: Mulţumesc pt interviul acordat! ….Regia!! …Publicitate !!!